Știința Contemplativă: Unde converg budismul și neuroștiința

Recenzii ale cititorilor

B. Cartea lui Alan Wallace explorează intersecția dintre budism și știința occidentală, prezentând un caz pentru o nouă disciplină numită „Știința Contemplativă”. Deși cartea oferă perspective profunde și este bine documentată, este densă și s-ar putea să nu fie potrivită pentru începători. Cartea oferă un amestec de laude și critici cu privire la metodologiile budiste și științifice legate de conștiință.

Cartea este minuțioasă și bine documentată, oferind o explorare detaliată a conștiinței și a intersecției gândirii orientale și occidentale. Cititorii apreciază expertiza lui Wallace și capacitatea sa de a prezenta idei complexe într-o manieră mai simplă. Referințele și secțiunea de note sunt extinse, contribuind la rigoarea academică a cărții. Mulți recenzenți au considerat-o lămuritoare cu privire la limitele științei materialiste.

Cartea este considerată „grea” și detaliată, ceea ce o face dificilă pentru cititorii care nu au o pregătire în domeniul practicilor contemplative sau al științei. Unele critici se concentrează pe abordările speculative ale lui Wallace și pe provocările integrării metafizicii budiste cu neuroștiința contemporană, cu preocupări legate de interpretarea experiențelor subiective. Cartea poate să nu servească drept o introducere potrivită pentru cei noi în știința contemplativă.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Contemplative Science: Where Buddhism and Neuroscience Converge

Conținutul cărții:

Știința a tratat mult timp religia ca pe un set de convingeri personale care au prea puțin de-a face cu o înțelegere rațională a minții și a universului. Cu toate acestea, B. Alan Wallace, un respectat cercetător budist, propune ca metodologiile contemplative ale budismului și ale științei occidentale să poată fi integrate într-o singură disciplină: știința contemplativă.

Știința conștiinței introduce metode la persoana întâi de investigare a minții prin tehnici contemplative budiste, cum ar fi samatha, un sistem organizat și detaliat de antrenare a atenției. La fel cum oamenii de știință fac observații și experimente cu ajutorul tehnologiei, contemplativii își testează de mult timp propriile teorii cu ajutorul unor abilități meditative foarte dezvoltate de observare și experimentare. Știința contemplativă permite o cunoaștere mai profundă a fenomenelor mentale, inclusiv a unei game largi de stări de conștiință, iar accentul său pe o disciplină mentală strictă contracarează efectele dezechilibrelor conative (intenție și dorință), atenționale, cognitive și afective.

La fel cum behaviorismul, psihologia și neuroștiința au aruncat lumină asupra proceselor cognitive care ne permit să supraviețuim și să ne dezvoltăm, știința contemplativă oferă o perspectivă inovatoare pentru extinderea capacității noastre de a realiza o bunăstare autentică. De asemenea, ea creează o legătură între lumea materială și tărâmul subconștientului, care transcende înțelegerea tradițională a sinelui bazată pe știință.