Emisarul

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o narațiune post-apocaliptică unică, care explorează teme complexe despre reziliență, spiritul uman și relația dintre bătrâni și tineri într-o lume radical schimbată. Deși este lăudată pentru proza sa frumoasă și pentru narațiunea plină de imaginație, cartea este criticată și pentru caracterul său sumbru, intriga confuză și lipsa de final.

Frumos scrisă, cu imagini vii, o narațiune imaginativă și unică, teme filosofice captivante și personaje care reflectă rezistența în adversitate. Captează esența experienței umane chiar și într-un cadru distopic.

Unii cititori au considerat că narațiunea este sumbră și deprimantă, cu o intrigă confuză și lentă. Anumite aspecte au părut superficiale sau prost construite, iar finalul i-a lăsat pe mulți nemulțumiți. Este posibil ca traducerea să nu transmită toate nuanțele textului original.

(pe baza a 39 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Emissary

Conținutul cărții:

Japonia, după ce a suferit un dezastru masiv și ireparabil, se rupe de lume.

Copiii sunt atât de slăbiți încât abia pot sta în picioare sau să meargă: singurii oameni care mai au puteri sunt bătrânii. Mumei locuiește cu bunicul său Yoshiro, care își face griji pentru el constant.

Ei duc o rutină de zi cu zi în ceea ce ar putea fi privit ca o perioadă post-Fukushima, cu toți copiii născuți bătrâni - slabi și cu părul cărunt, dar incredibil de plini de compasiune și înțelepciune. Mumei poate fi slăbit și febril, dar este un far de speranță, plin de spirit și lipsit de autocompătimire și pesimism. Yoshiro se concentrează pe hrănirea lui Mumei, un băiat ciudat de minunat, care oferă "frumusețea timpului care trebuie să vină".

O carte încântătoare, irepresibil de amuzantă, Emisarul este plină de lumină. Yoko Tawada, întorcând cu abilitate "blestemul" pe dos, sfidează gravitația și creează un roman vesel și jucăuș dintr-unul distopic, cu un joc de picioare care îi este propriu.