F. Dostoevskij. Il Grande Inquisitore

Recenzii ale cititorilor

Recenzile cărții subliniază semnificația și impactul acesteia asupra cititorilor, în special în ceea ce privește temele credinței, umanității și introspecției filosofice. Mulți recenzenți o recomandă ca lectură esențială pentru oricine are o sensibilitate spirituală sau religioasă, descriind-o ca o explorare profundă a unor întrebări existențiale profunde.

Cartea este considerată o lectură esențială, bogată în perspective filosofice și teologice și reflectă abilitățile introspective profunde ale autorului. Mulți cititori au considerat-o iluminatoare și demnă de a fi recitită pentru mesajele sale profunde. De asemenea, este lăudată pentru relevanța și modernitatea sa, unii considerând-o un testament spiritual al autorului.

Unii ar putea găsi temele provocatoare sau solicitante, deoarece câteva recenzii indică faptul că necesită lectură atentă și contemplare. În plus, s-ar putea să nu fie pe placul celor care nu au un interes puternic pentru discuțiile spirituale sau filosofice.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Marele inchizitor, un capitol din romanul Frații Karamazov.

Romanul a fost finalizat de scriitor în 1880, cu doar câteva luni înainte de moartea sa, iar acest capitol este pictat în culori puternice de stilul narativ policentric al lui F dor Dostoievski; un stil care a apărut și cu alte ocazii în operele sale, în care rezultatul nu este o narațiune cu un singur protagonist, ci mai degrabă o operă care exprimă în ansamblul său o ciocnire de gânduri, formulate întotdeauna în totalitatea nuanțelor sale. De data aceasta, Ivan Karamazov (spiritual, rebel, mândru) este cel care îi spune fratelui său Al sa (spiritual, sensibil, religios) o poveste fantastică: în secolul al XVI-lea, Iisus se întoarce printre oameni, în Sevilla, în prezența cardinalului inchizitor care tocmai a ars o sută de suflete eretice.

Aici, autorul se concentrează asupra credinței și ateismului (libertate sau sclavie? ) și, dând dovadă de toată priceperea sa filosofică, exprimă conflictul pe care chiar și în viața reală l-a purtat el însuși între bucuria de a trăi și căutarea dureroasă și neîncetată a adevărului.