Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile cărții lui Freedman „Images of the Medieval Peasant” subliniază ușurința lecturii și profunzimea sa științifică, menționând în același timp natura sa academică care ar putea să nu placă cititorilor ocazionali. Cartea este lăudată pentru proza sa captivantă și cercetarea aprofundată, în special în ceea ce privește textele biblice și practicile opresive, deși unele critici menționează lipsa ilustrațiilor.
Avantaje:Cartea este atractivă și ușor de citit, fiind potrivită atât pentru publicul academic, cât și pentru cel nespecializat. Ea include o gamă largă de surse, în special din scrierile religioase, și prezintă o bibliografie excelentă și note de final pentru cercetări suplimentare. Utilizarea de către autor a materialelor din istoria artei este largă și completează bine argumentele.
Dezavantaje:Cartea poate fi prea academică pentru cititorii ocazionali, iar unii recenzenți și-au dorit mai multe ilustrații care să însoțească textul.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Image of the Medieval Peasant as Alien and Exemplary
Conținutul cărții:
Clerul medieval, aristocrația și clasele comerciale aveau tendința de a-i considera pe țărani obiecte de dispreț și batjocură. În scrierile religioase, satire, predici, cronici și reprezentări artistice, țăranii apar adesea ca fiind murdari, proști, necinstiți, chiar subumani sau bestiali. Slăbiciunea lor era considerată de obicei un corolar natural al muncii lor agricole.
Cu toate acestea, în același timp, țărănimea nu era privită ca fiind "alta" în maniera altor grupuri condamnate, cum ar fi evreii, leproșii, musulmanii sau "rasele monstruoase" imaginare din Orient. Câteva caracteristici esențiale ale țărănimii o făceau mai puțin străină din perspectiva elitei: țăranii nu erau o minoritate, munca lor la câmp hrănea toate celelalte ordine sociale și, cel mai important, erau creștini. În alte privințe, țăranii puteau fi considerați merituoși în virtutea vieții lor simple, a muncii lor productive și a suferinței nedrepte din partea superiorilor lor sociali exploatatori. De asemenea, sacrificiul și pietatea lor nerecompensate erau considerate uneori ca fiind cele mai apropiate de Dumnezeu și cele mai susceptibile de a obține mântuirea.
Această carte examinează aceste imagini contradictorii ale țăranilor din perioada post-Carolingiană până la Războiul Țăranilor Germani. Ea pune în legătură reprezentarea țăranilor cu dezbaterile privind modul în care ar trebui organizată societatea (în special, modul în care egalitatea umană la creație a condus la subordonare), modul în care sclavia și servitutea puteau fi atacate sau apărate și modul în care țăranii înșiși își structurau și își justificau cererile.
Deși s-a susținut că țăranii au fost subjugați în mod legitim din cauza naturii sau a unui blestem primordial (cum ar fi cel al lui Noe împotriva fiului său Ham), a existat, de asemenea, o neliniște considerabilă cu privire la modul în care exploatarea celor care nu erau complet străini - care erau, la urma urmei, creștini - putea fi explicată. Plângerile pentru suferințele țăranilor, așa cum sunt exprimate în literatură, ar putea avea o calitate stilizată, dar această carte arată cum au fost însușite și modelate de țăranii înșiși, în special în revoltele pe scară largă care au caracterizat Evul Mediu târziu.
