Principiile managementului științific

Recenzii ale cititorilor

Principiile managementului științific” a lui Frederick Taylor oferă o viziune fundamentală asupra eficienței prin studiul sistematic al proceselor de lucru. Deși cartea este considerată a fi o lucrare pătrunzătoare și o contribuție esențială la teoria managementului, ea prezintă atitudini învechite față de lucrători și are probleme de formatare și de tipărire în unele ediții. În general, cartea servește drept referință istorică valoroasă, în ciuda limitărilor sale.

Mulți recenzenți apreciază abordarea atentă a lui Taylor față de gestionarea fluxului de lucru, claritatea principiilor sale privind eficiența, integrarea managementului cu lucrătorii din prima linie și relevanța sa continuă în practicile moderne, cum ar fi producția degresată. Cartea este considerată o lectură obligatorie pentru profesioniștii din diverse domenii, în special cel al producției, și servește drept text de bază în înțelegerea teoriilor de management.

Criticii subliniază viziunile învechite și condescendente ale cărții față de lucrători, unii considerând limbajul lui Taylor lipsit de respect. Cartea este descrisă drept aridă, plictisitoare și foarte învechită, mulți susținând că oferă perspective care sunt în mare parte depășite astăzi. În plus, mai multe ediții suferă de o formatare slabă, de o calitate slabă a imprimării și de lipsa unei editări temeinice, ceea ce le face greu de citit.

(pe baza a 76 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Principles of Scientific Management

Conținutul cărții:

Frederick Winslow Taylor (20 martie 1856 - 21 martie 1915) a fost un inginer mecanic american. A fost foarte cunoscut pentru metodele sale de îmbunătățire a eficienței industriale.

A fost unul dintre primii consultanți în management. În 1911, Taylor a sintetizat tehnicile sale de eficientizare în cartea sa Principiile managementului științific, pe care, în 2001, membrii Academiei de Management au votat-o drept cea mai influentă carte de management a secolului XX. Munca sa de pionierat în aplicarea principiilor inginerești la activitatea desfășurată în fabrică a avut un rol esențial în crearea și dezvoltarea ramurii ingineriei care este cunoscută în prezent sub denumirea de inginerie industrială.

Taylor și-a făcut un nume și a fost cel mai mândru de munca sa în domeniul managementului științific; cu toate acestea, el a făcut avere brevetând îmbunătățiri ale proceselor siderurgice.

Ca urmare, managementul științific este uneori denumit Taylorism. ...

Taylor credea că, prin analiza muncii, se va găsi "cel mai bun mod" de a o face. Taylor este amintit mai ales pentru dezvoltarea studiului timpului cu cronometru, care, combinat cu metodele de studiu al mișcării ale lui Frank Gilbreth, a devenit ulterior domeniul studiului timpului și al mișcării. El a împărțit o activitate în părțile sale componente și le-a măsurat pe fiecare la sutime de minut.

Unul dintre cele mai faimoase studii ale sale se referea la lopeți. El a observat că muncitorii foloseau aceeași lopată pentru toate materialele. El a stabilit că sarcina cea mai eficientă este de 211/2 lire sterline și a găsit sau proiectat lopeți care, pentru fiecare material, să adune această cantitate.

În general, Taylor nu a reușit să obțină aplicarea conceptelor sale și a fost concediat de la Bethlehem Iron Company/Bethlehem Steel Company. Cu toate acestea, Taylor a reușit să convingă lucrătorii care foloseau lopeți și a căror remunerație era legată de cantitatea produsă să adopte sfaturile sale cu privire la modul optim de a lopata, descompunând mișcările în elementele lor componente și recomandând modalități mai bune de a efectua aceste mișcări.

Industria a ajuns să pună în aplicare ideile sale în mare parte datorită eforturilor discipolilor săi (mai ales ale lui Henry Gantt). În plus, cartea pe care a scris-o după despărțirea de compania Bethlehem, Shop Management, s-a vândut bine. (wikipedia.org)