Semne pământești: Jurnale din Moscova, 1917-1922

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Semne pământești” de Marina Tsvetaeva cuprinde jurnalele sale din perioada 1917-1922, oferind o perspectivă asupra vieții sale din timpul Revoluției Ruse. Cititorii apreciază vocea unică și proza poetică a Marinei Tsvetaeva, însă unii se așteptau la mai multă poezie și au fost dezamăgiți de faptul că jurnalele au fost luate literal, în loc să servească drept o completare a poeziei sale.

⬤ Vocea unică și poetică a Tsvetaeva care îi cufundă profund pe cititori în experiențele ei.
⬤ Portret captivant și pătrunzător al vieții din timpul Revoluției Ruse, subliniind luptele personale și sociale.
⬤ Traducere de înaltă calitate realizată de Jamey Gambrell, care surprinde în mod eficient esența lui Tsvetaeva.
⬤ Oferă o viziune micro-cosmică asupra haosului și incertitudinii din acea perioadă.

⬤ Unii cititori se așteptau la un amestec de poezie și biografie, dar au constatat că jurnalele sunt în mare parte literale și lipsite de elementele poetice dorite.
⬤ Lipsa unei traduceri separate a poeziei de către Gambrell este o dezamăgire pentru cei care doresc să exploreze mai mult poezia Tsvetaeva.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Earthly Signs: Moscow Diaries, 1917-1922

Conținutul cărții:

O colecție emoționantă de eseuri autobiografice ale unei poete ruse și refugiate a revoluției bolșevice.

Marina Tsvetaeva este, alături de Anna Akhmatova, Osip Mandelstam și Boris Pasternak, unul dintre cei mai mari poeți ruși ai secolului al XX-lea. Sinuciderea sa la vârsta de patruzeci și opt de ani a fost apogeul tragic al unei vieți zguduite de convulsii politice. Eseurile reunite în acest volum se bazează pe jurnalele pe care le-a ținut în timpul anilor tulburi ai Revoluției și ai Războiului Civil. În ele, ea înregistrează conversațiile femeilor din piețe, ale soldaților și țăranilor din trenul care călătorea din Crimeea la Moscova în octombrie 1917, luptele de pe străzile Moscovei, o luptă frenetică cu colegii de muncă pentru a scoate cartofii congelați din pivniță și lecturile de poezie organizate de o boemă sovietică nou creată. Singură în Moscova, cu doi copii mici, fără venituri și cu un soț dispărut, Tsvetaeva s-a luptat să-și hrănească fiicele (dintre care una a murit de malnutriție într-un orfelinat), să-și găsească un loc de muncă în birocrația sovietică și să continue să scrie poezii. Ochiul ei ascuțit și nemilos observă cu compasiune și umor - aducând la viață haosul social, economic și cultural al perioadei. Aceste scrieri autobiografice nu numai că oferă o relatare vie a istoriei rusești, dar oferă și o perspectivă esențială asupra funcționării poeticii unice a lui Tsvetaeva.

Include fotografii alb-negru.