The Mountain of Marvels: A Celtic Tale of Magic, Retold from The Mabinogion

Recenzii ale cititorilor

Cartea cuprinde o colecție de repovestiri ale vechilor povești celtice, axate în principal pe poveștile lui Rhiannon și Pwyll. Cititorii apreciază cartea pentru povestirile captivante, accesibilitatea pentru publicul tânăr și contextul informativ despre mitologia celtică. Cu toate acestea, unii recenzenți își exprimă nemulțumirea față de scurtimea poveștilor și lipsa ilustrațiilor, sugerând că aceste povești ar putea fi mai potrivite pentru copii decât pentru adulții care caută lecții morale mai profunde.

⬤ Reluare captivantă și incitantă a vechilor povești celtice
⬤ potrivită atât pentru adulți, cât și pentru copii
⬤ fundal informativ despre mitologia celtică
⬤ ușor de citit
⬤ captează esența originalelor, modernizând în același timp limbajul
⬤ stârnește interesul pentru folclor și istorie.

⬤ Poveștile sunt scurte, unii recenzenți dorindu-și să fie mai lungi
⬤ unii le consideră lipsite de valoare morală
⬤ nu includ ilustrații, ceea ce i-a dezamăgit pe unii cumpărători
⬤ percepute ca fiind prea simpliste pentru cititorii adulți.

(pe baza a 47 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cu o mie de ani în urmă, în regatele celtice din Țara Galilor, marii lorzi dădeau mari ospețe pentru luptătorii și curtenii lor. În săli de lemn, zile în șir, grămezi de carne și pâine erau stropite cu galoane de bere și hidromel. Și între mese, când burțile erau pline și spiritele ridicate, povestitorul se ridica și spunea poveștile sale despre vremuri demult apuse.

Povestea despre domni, îndrăzneți și generoși. Povestea despre doamne, mărețe și glorioase. A povestit despre prieteni, curajoși și credincioși. Dar dintre toți cei despre care povestea, niciun prieten nu era mai de încredere decât Manawydan, fiul lui Llyr. Nicio doamnă nu era mai admirabilă decât Rhiannon. Și niciun lord nu era mai onorabil decât Pwyll, regele din Dyfed.

Saloanele au dispărut de mult - dar unele povești au fost scrise și adunate într-o carte pe care astăzi o numim Mabinogion. Și astfel poveștile trăiesc pe....

Pentru vârsta de 10 ani și peste. Neilustrat.

////////////////////////////////////////////////.

Aaron Shepard este autorul premiat al cărților "The Baker's Dozen", "The Sea King's Daughter", "Lady White Snake" și al multor altor cărți pentru copii. Poveștile sale au apărut adesea în revista Cricket, în timp ce site-ul său web este cunoscut la nivel internațional ca o resursă de prim rang pentru basme populare, povestiri și teatru de cititori. Cândva povestitor profesionist, Aaron s-a specializat în repovestiri pline de viață ale basmelor populare și ale altor literaturi tradiționale, care i-au adus distincții din partea Asociației Bibliotecilor Americane, a Bibliotecii Publice din New York, a Colegiului de Educație Bank Street, a Consiliului Național pentru Studii Sociale și a Societății Americane de Folclor.

Artista de copertă Suzanne Hankins a ilustrat frecvent pentru Cricket, Spider și alte reviste populare pentru copii.

/////////////////////////////////////////////////.

"Foarte recomandată.... O fabulă scurtă, dar incitantă și exotică, cu eroi care se străduiesc să își pună amprenta și să îi protejeze pe cei mai dragi într-o lume fantastică." -- Children's Bookwatch (Midwest Library Review), ian. 2007.

"Scrisă cu o voce lirică care canalizează fantomele povestitorilor din trecut.... Ideală pentru un bibliotecar sau un profesor care să o citească unei clase." -- Sheila Ruth, Wands and Worlds, ian. 2007.

"O repovestire clară, simplă, frumoasă. Cei familiarizați cu materialul sursă vor recunoaște măiestria cu care Shepard a realizat o lucrare pornind de la un material de o dificultate notorie.... Cel mai bun dintre toate, limbajul a păstrat întreaga bogăție a muzicii celtice subiacente." -- Louise Owen, Celtic Cafe.

////////////////////////////////////////////////.

EXEMPLU.

A doua zi, după masa de prânz, Pwyll i-a spus lui Manawydan: "Să mergem din nou pe munte. Dar de data aceasta, vom aduce și calul meu.".

Așa că au urcat din nou pe munte. Și nu stătuseră mult când au văzut aceeași doamnă, în aceeași rochie și cu același voal, pe același cal, pe același drum, venind în același ritm lent și constant.

Pwyll și-a încălecat repede calul, dar când a ajuns la poalele muntelui, ea deja trecuse pe lângă locul respectiv. Atunci și-a lăsat calul să se avânte în urma ei, crezând că o va depăși ușor. Cum nu a reușit, i-a dat frâul calului său. Acesta a început să tropăie, dar a rămas și mai mult în urmă. Apoi l-a împins la galop - dar la cea mai mare viteză, a pierdut mai mult teren ca niciodată. Și totuși, doamna nu mergea mai repede decât la pas.

În cele din urmă, calul său a început să cedeze, iar el a strigat: "Doamnă, în numele omului pe care îl prețuiți cel mai mult, vă rog să vă opriți.".

"O voi face", a spus ea. "Și de dragul calului tău, ai fi putut să ceri asta mai devreme.".