Tratat despre faptele bune (A Treatise on Good Works)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Tratatul despre faptele bune” al lui Martin Luther ca o explorare lămuritoare a relației dintre credință și faptele bune în viața creștină. Cititorii apreciază stilul perspicace de scriere al lui Luther, capacitatea sa de a comunica cu claritate concepte teologice profunde și sensibilitatea sa pastorală, în special pentru cei care se luptă cu sentimente de inadecvare în credința lor. Cu toate acestea, unele critici includ utilizarea unei versiuni modificate a celor Zece Porunci și calitatea slabă a traducerii din ediția Kindle.

Cititorii consideră cartea pătrunzătoare, lămuritoare și accesibilă, mulți apreciind perspectiva lui Luther asupra credinței și faptelor. Cartea este văzută ca o reamintire utilă a harului lui Dumnezeu și a naturii adevăratei slujiri creștine. Claritatea gândirii, ideile teologice importante și capacitatea sa de a inspira și alina cititorii care se confruntă cu lupte spirituale sunt, de asemenea, evidențiate pozitiv.

Criticii semnalează discrepanțe în tratarea de către Luther a celor Zece Porunci, unde modifică ordinea acestora și omite a doua poruncă. În plus, unii cititori remarcă faptul că ediția Kindle are greșeli de ortografie și este lipsită de informații despre traducător, ceea ce diminuează experiența de lectură.

(pe baza a 35 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Treatise on Good Works

Conținutul cărții:

Nu a fost intenția lui Luther să vorbească doar despre esența faptelor bune și despre relația lor fundamentală cu credința. El avea să arate, de asemenea, cum "cea mai bună lucrare", credința, trebuie să se dovedească în toate modurile o credință vie, conform celorlalte porunci.

Luther nu trece la această parte decât după ce, în partea fundamentală, a spus cu emfază că credinciosul, omul spiritual, nu are nevoie de o astfel de instruire (I Timotei 1:9), ci că el de bunăvoie și în orice moment face fapte bune "așa cum îl învață credința sa, încrederea sa". " Numai "pentru că nu toți avem o astfel de credință, sau nu suntem conștienți de ea", o astfel de instruire devine necesară. Din faptul că, potrivit primei porunci, dobândim o inimă curată și o încredere față de Dumnezeu, el derivă fapta bună din cea de-a doua poruncă, și anume: "să-L lăudăm pe Dumnezeu, să recunoaștem harul Său, să Îi dăm toată cinstea numai Lui.

" Din aceeași sursă derivă lucrarea bună a Poruncii a treia, și anume: "să respectăm serviciile divine cu rugăciune și cu ascultarea predicii, să înclinăm imaginația inimii noastre spre binefacerile lui Dumnezeu și, în acest scop, să mortificăm și să învingem carnea". ".