Așa grăit-a Zarathustra

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Așa grăit-a Zarathustra” de Friedrich Nietzsche evidențiază complexitatea și profunzimea textului, pe care mulți îl admiră pentru intuițiile sale filosofice și elementele stilistice unice, în timp ce alții îl critică pentru că este dificil de înțeles și prea criptic. Traducerea autorizată Kaufmann este lăudată pentru claritatea sa, însă criticile altor traduceri sugerează o pierdere a tonului și a sensului original al lui Nietzsche. În general, cartea este considerată atât un reper în filosofie, cât și o lectură provocatoare.

⬤ Limbaj frumos și poetic, care oferă profunde reflecții filosofice și metafore.
⬤ Traducerea lui Kaufmann este foarte apreciată pentru claritatea și accesibilitatea sa.
⬤ Oferă teme semnificative precum eterna recurență și conceptul de Übermensch.
⬤ Bogată în parabole și în stilul literaturii înțelepciunii, captivantă pentru cititorii care apreciază profunzimea literară.
⬤ Considerată o lucrare fundamentală în filosofie, care îi îndeamnă pe cititori să își examineze convingerile și valorile.

⬤ Mulți consideră textul dificil de înțeles, cu un nivel ridicat de abstractizare și fraze criptice.
⬤ Unele traduceri, precum versiunea Thomas Common, sunt criticate pentru că sunt plictisitoare și nu surprind esența lui Nietzsche.
⬤ Poate fi frustrantă pentru cititorii care se așteaptă la o narațiune directă sau la un argument clar.
⬤ Este posibil să fie nevoie de o expunere anterioară la opera lui Nietzsche pentru a aprecia cartea pe deplin, ceea ce ar putea descuraja cititorii începători.

(pe baza a 471 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Thus Spake Zarathustra

Conținutul cărții:

Este unul dintre cei mai dezbătuți gânditori ai secolului al XIX-lea: Nietzsche și operele sale au fost pe rând defăimate, lăudate și supuse la numeroase interpretări contradictorii, și totuși, el rămâne o figură de o importanță profundă, iar operele sale o componentă necesară a unei educații bine conturate.

În această carte esențială, pe care Nietzsche însuși a numit-o "cea mai profundă" a sa, filosoful se folosește de mitologia antică și de parodia biblică pentru a dezvolta conceptul său de "supraom", triumful suprem al omului asupra conformismului, religiei, moralității și chiar asupra civilizației înseși. Coruptă mai târziu de filozofia nazistă, această operă extraordinară este, de fapt, baza existențialismului secolului XX și unul dintre cele mai bune exemple de literatură modernă în orice limbă.