Ecce Homo

Recenzii ale cititorilor

Recenziile utilizatorilor despre „Ecce Homo” reflectă un amestec de admirație și critică. În timp ce mulți cititori apreciază inteligența, inspirația și profundele idei filosofice ale lui Nietzsche, alții consideră că aroganța acestuia distrage atenția și consideră că cartea îi diminuează reputația de savant.

Multe recenzii subliniază valoarea de divertisment a cărții, citatele inspiraționale și examinarea profundă a sensului vieții. Unii menționează calitatea ediției Kindle și formatarea eficientă. Cititorii apreciază capacitatea lui Nietzsche de a provoca gândirea și de a contesta normele societății moderne. Scriitura este descrisă ca fiind vibrantă și captivantă.

Criticii subliniază aroganța și egoismul copleșitoare ale lui Nietzsche, în special în autopromovarea sa de-a lungul cărții. Unii cititori consideră că stilul de scriere este mai idiosincratic și mai elevat decât în celelalte lucrări ale lui Nietzsche, ceea ce îl face mai puțin accesibil. În plus, au fost observate discrepanțe între traducerea audiobook-ului și cea a textului, iar scurtimea cărții a generat îngrijorări cu privire la profunzimea conținutului.

(pe baza a 55 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

"Ecco Homo: Cum devine cineva ceea ce este" este o reflecție pătrunzătoare a lui Friedrich Nietzsche asupra propriei vieți și a impactului său asupra lumii filosofiei.

Lucrarea, ultima lucrare originală pe care a scris-o, a fost scrisă în 1888, cu câteva săptămâni înainte de debutul nebuniei care îl va chinui până la moartea sa în 1900. Publicată abia în 1908, "Ecce Homo" este un fel de autobiografie, iar Nietzsche își oferă perspectiva personală și critica asupra diferitelor sale lucrări filosofice, precum "Așa grăit-a Zarathustra", "Dincolo de bine și de rău", "Amurgul idolilor" și altele.

În această carte revelatoare și conștientă de sine, cititorul dobândește o perspectivă deosebită asupra modului în care Nietzsche și-a cântărit lucrările anterioare și a semnificației lor în istorie, precum și o privire intimă asupra modului în care se vedea pe sine însuși ca om și filosof. El este surprinzător de autoironic și sardonic și, în mod răcoritor, nu se ia pe sine însuși atât de în serios pe cât ne-am putea imagina. Își dă ultimele păreri despre numeroșii săi dușmani și încheie cu o ultimă reiterare a filozofiei sale de bază, o respingere a idealului creștin care afirmă că suferința este o necesitate nobilă a vieții și că creștinismul este bastionul moralității supreme.

Această ediție este tipărită pe hârtie premium fără acid, include o introducere a traducătorului Anthony M. Ludovici și un apendice cu câteva dintre poeziile finale ale lui Nietzsche.