Fântâna sacră: Roman

Recenzii ale cititorilor

Recenziile reflectă o gamă largă de opinii despre carte, subliniind stilul complicat de scriere al lui James și profunzimea explorării personajelor sale. Unii cititori consideră că opera sa este o provocare încântătoare, în timp ce alții se luptă cu verbozitatea și complexitatea sa.

Mulți cititori apreciază limbajul uluitor și măiestria structurală a lui Henry James. Cartea este văzută ca o examinare atentă a relațiilor și dinamicii sociale, unii remarcându-i potențialul ca un exemplu timpuriu de scriere postmodernă. Pentru cei cărora le plac narațiunile complicate și complexe, cartea poate fi stimulantă și satisfăcătoare din punct de vedere intelectual.

Mai mulți cititori consideră că scrierea este excesiv de verboasă, obtuză și plictisitoare, ceea ce duce la frustrare. Unii menționează că intriga pare inexistentă sau neclară, cu propoziții criptice care pot diminua experiența de lectură. Pare să necesite un nivel ridicat de implicare în text, ceea ce poate să nu fie pe placul tuturor cititorilor.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Sacred Fount: Novel

Conținutul cărții:

Unul dintre cele mai hipnotizante și neobișnuite romane ale lui Henry James, The Sacred Fount (1901) are ca scenă o petrecere de weekend la marea casă de țară engleză Newmarch. Aici, James îl conduce pe cititor pe un traseu bizar de grădină.

The Sacred Fount - singurul său roman care folosește un narator la persoana întâi - ne pune în mâinile unui romancier obsesiv (niciodată numit și niciodată descris, dar poate familiar), care detectează schimbări alarmante în rândul cunoscuților săi. O femeie cunoscută pentru lâncezeala ei și-a pierdut prestanța, un bărbat plictisitor este fermecător, un prieten a îmbătrânit brusc, o femeie simplă strălucește. Acolo unde unul se îmbunătățește, altul pare să sufere.

Cu "plonjări de perspicacitate", "la fel de silențios și de păzit ca și cum aș fi prins o pasăre", naratorul își urmărește tovarășii pe parcursul weekend-ului, încercând cu aviditate să dea sens la ceea ce el ajunge să creadă că sunt schimburi reale de forță vitală. "Izvorul sacru", după cum remarca R.

P. Blackmur, "este misterul puterii care trece printre noi, epuizându-ne sau restabilindu-ne, în prietenie, în dragoste, chiar și în relații mai publice....

Aici este frumoasa, critică muncă de a face acest mister să se manifeste. "