Foamea

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Foametea” de Knut Hamsun este un clasic care explorează teme legate de foamea fizică, emoțională și spirituală prin intermediul experiențelor unui narator care se luptă. Deși narațiunea este convingătoare și evocă adesea empatie, mulți cititori au remarcat probleme legate de calitatea traducerii, iar unii consideră că protagonistul este antipatic sau că experiența generală de lectură este obositoare. Narațiunea a fost lăudată pentru eficiența sa, în special în anumite ediții.

⬤ Traducere și narațiune foarte recomandate, care transmit în mod eficient temele cărții.
⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra sărăciei și condiției umane, creând empatie pentru cei aflați în situații dificile.
⬤ Scriere frumoasă și utilizare magistrală a limbajului.
⬤ Considerată un clasic, relevantă chiar și după mulți ani.
⬤ O valoare bună pentru cititorii care au nevoie de ea în scopuri academice.

⬤ Calitatea variabilă a traducerilor poate afecta experiența cititorului, unele ediții fiind prost realizate.
⬤ Protagonistul poate fi perceput uneori ca fiind absorbit de sine și antipatic.
⬤ Unii cititori au considerat experiența de lectură dificilă din cauza traducerilor incomode.
⬤ Lungimea și ritmul pot să nu fie pe placul tuturor, unii considerând-o plictisitoare sau dificil de continuat.

(pe baza a 52 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hunger

Conținutul cărții:

Foamea (norvegiană: Sult) este un roman al scriitorului norvegian Knut Hamsun publicat în 1890. Fragmente din lucrare fuseseră publicate anterior în mod anonim în revista daneză Ny Jord în 1888. Romanul a fost salutat drept deschiderea literară a secolului al XX-lea și un exemplu remarcabil de literatură modernă, axată pe psihologie. Hunger portretizează iraționalitatea minții umane într-o manieră intrigantă și uneori plină de umor.

Scrisă după întoarcerea lui Hamsun dintr-un turneu nefericit în America, Foamea se bazează în mare măsură pe viața sărăcăcioasă a autorului înainte de descoperirea sa în 1890. Plasat în Kristiania (astăzi Oslo) de la sfârșitul secolului al XIX-lea, romanul relatează aventurile unui tânăr înfometat al cărui simț al realității face loc unei existențe iluzorii în partea întunecată a unei metropole moderne. În timp ce el încearcă în zadar să mențină o aparență de respectabilitate, decăderea sa mentală și fizică este descrisă în detaliu. Calvarul său, accentuat de incapacitatea sau reticența sa de a urma o carieră profesională, pe care o consideră nepotrivită pentru cineva cu abilitățile sale, este descris într-o serie de întâlniri pe care Hamsun însuși le-a descris drept "o serie de analize".

În multe privințe, protagonistul romanului prezintă trăsături care amintesc de Raskolnikov din Crimă și pedeapsă; autorul, Fiodor Dostoievski, fiind una dintre principalele influențe ale lui Hamsun. Influența autorilor naturaliști precum mile Zola este evidentă în roman, la fel ca și respingerea tradiției realiste.

Foamea înglobează două dintre leitmotivele literare și ideologice ale lui Hamsun:

Insistența sa că complexitatea minții umane ar trebui să fie obiectul principal al literaturii moderne: Programul literar al lui Hamsun, de a descrie "șoapta sângelui și implorarea măduvei oaselor", se manifestă în întregime în Foamea.

Deprecierea sa a civilizației moderne, urbane: În primele rânduri ale romanului, el descrie cu ambivalență Kristiania drept "acest oraș minunat pe care nimeni nu-l părăsește înainte de a-și fi pus amprenta asupra lui". Aceasta din urmă este contrabalansată în alte lucrări ale lui Hamsun, cum ar fi Misterele (Mysterier, 1892) și Creșterea solului (Markens Gr de, 1920), care i-au adus premiul Nobel pentru literatură, dar și afirmații că ar fi un autor proto-național-socialist Blut und Boden. (wikipedia.org)