Mistere

Recenzii ale cititorilor

Mistere de Knut Hamsun explorează personajul complex al lui Johan Nagel, un om excentric care tulbură un mic oraș norvegian cu comportamentul său bizar și cu intuițiile sale profunde despre natura umană. Narațiunea prezintă o explorare psihologică profundă fără un complot liniar, concentrându-se pe interacțiunea dintre Nagel și orășeni și evidențiind temele identității, ipocriziei sociale și angoasei existențiale.

Cartea este lăudată pentru studiul bogat al personajelor, în special în portretul protagonistului tulburat, Johan Nagel. Scriitura lui Hamsun surprinde complexitatea minții umane și a relațiilor interpersonale, evocând adesea o reflecție profundă. Mulți cititori au găsit proza lirică și captivantă, iar explorarea temelor existențiale a rezonat puternic cu ei. Cartea a fost descrisă ca fiind provocatoare, provocatoare și înaintea timpului său, demonstrând geniul lui Hamsun în materie de măiestrie literară.

Unii cititori au considerat că personajul principal, Nagel, este incredibil, egocentric și obositor, făcând dificilă implicarea în narațiune. Lipsa unei intrigi convenționale a fost considerată plictisitoare și verboasă, monologurile lungi diminuând experiența lecturii. În plus, unii au criticat calitatea scrisului și ritmul, afirmând că romanul a părut prea lung și complicat. Greutatea emoțională a poveștii ar putea fi, de asemenea, considerată prea sumbră pentru unii cititori.

(pe baza a 50 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Mysteries

Conținutul cărții:

Mistere (1892) este povestea lui Johan Nilsen Nagel, un străin misterios care apare brusc într-un orășel norvegian într-o vară - și la fel de brusc dispare.

Nagel este un outsider complet, un fel de Hristos modern tratat într-un spirit aproape parodic. El condamnă politica și gândirea epocii, aduce alinare celor insultați și răniți și câștigă dragostea a două femei care sugerează biblicele Maria și Marta.

Dar există și o latură sinistră a sa: în vestă poartă o fiolă cu acid prusic. Romanul creează un sentiment puternic al fluxului de gândire al lui Nagel, care se retrage din ce în ce mai mult în camera de tortură a propriului psihic subconștient.