Manifeste

Titlul original:

Manifestos

Conținutul cărții:

În 1925, Huidobro a publicat această colecție de manifeste pentru a-și consolida poziția în avangardă în fața noii mișcări suprarealiste în plină dezvoltare și, de asemenea, ca reacție la atacurile unui critic spaniol în special, membru al mișcării ultraiste, care părea să dorească să stabilească avangarda spaniolă ca o forță independentă, liberă de influența acestui chilian gălăgios și sigur pe sine. Cartea a apărut în același an în care a publicat ultimele sale două culegeri de poezii în limba franceză, dintre care una demonstra influențe dadaiste, iar cealaltă influențe suprarealiste.

Prin urmare, 1925 este un an decisiv pentru Huidobro, un an în care a experimentat noi abordări și a încercat, de asemenea, să își consolideze poziția proeminentă în timp ce valurile artistice începeau să se schimbe. Șase ani mai târziu, după o perioadă petrecută în Chile și perioade petrecute la Madrid, Paris și New York (unde a încercat să intre în lumea cinematografiei, dar nu a reușit din cauza apariției filmelor vorbite în momentul în care el se ocupa de realizarea scenariilor pentru filmele mute), Huidobro a produs cele două capodopere ale sale, Altazor, scrisă - după cum susține autorul - între 1919 și 1930, și Temblor de cielo (Cutremur de cer), scrisă în 1928. Celelalte poezii scrise în această perioadă, și anume

între mijlocul anilor '20 și mijlocul anilor '30, avea să fie reunit în două volume publicate abia în 1941, dar întărește impresia dată de publicațiile din 1931, că Huidobro ajunsese de fapt la maturitate după ucenicia pariziană. Manifestele trebuie citite cu oarecare seriozitate, dar poate și cu limba bine înfiptă în obraz, mai ales când întâlnim texte vădit suprarealiste în același volum care conține atacuri la adresa validității acestei mișcări.