The Birth of Tragedy (Nașterea tragediei): Din spiritul muzicii (Out of the Spirit of Music)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Nașterea tragediei” de Friedrich Nietzsche prezintă un amestec de apreciere și critică. În timp ce mulți cititori admiră explorarea de către Nietzsche a tragediei grecești și a conceptelor de dualism apolinic și dionisiac, unii găsesc textul confuz fără cunoștințe prealabile despre subiect. Scriitura este adesea descrisă ca fiind frumoasă, dar provocatoare. Recenzenții notează impactul său asupra înțelegerii artei, culturii și temelor existențiale, deși unii își exprimă nemulțumirea față de secțiunile sale speculative și de auto-importanța autorului.

⬤ Perspective profunde asupra tragediei, artei și culturii grecești.
⬤ Frumos scris, cu o traducere accesibilă.
⬤ Încurajează gândirea profundă despre existența umană și echilibrul dintre rațiune și emoție.
⬤ Esențial pentru înțelegerea literaturii și filosofiei grecești.
⬤ Oferă o teză izbitoare despre natura umană și necesitatea artei și a muzicii.

⬤ Poate fi confuză fără cunoștințe prealabile despre tragedia greacă.
⬤ Unele secțiuni sunt speculative și polemice.
⬤ Stil excesiv de didactic în unele părți, în special în comparație cu lucrările ulterioare ale lui Nietzsche.
⬤ Autoimportanța percepută a autorului diminuează experiența lecturii.
⬤ Unii cititori o consideră mai puțin captivantă decât alte lucrări ale lui Nietzsche.

(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Birth of Tragedy: Out of the Spirit of Music

Conținutul cărții:

Prima carte a autorului textului filosofic clasic Dincolo de bine și de rău.

Defectele de tinerețe ale acestei lucrări au fost expuse de autorul însuși în geniala Încercare de autocritică, pe care a adăugat-o la noua ediție din 1886. Dar cartea, indiferent de excesele sale, rămâne una dintre cele mai relevante declarații despre tragedie scrise vreodată.

Ea a făcut să explodeze concepția despre cultura greacă care a fost predominantă până în epoca victoriană și a analizat temele dezvoltate în secolul al XX-lea de către clasiciști, existențialiști, psihanaliști și alții.