The Untimely Meditations (Gânduri în afara sezonului, părțile I și II)

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă primele eseuri ale lui Nietzsche, prezentând ideile sale politice și filosofice radicale. Recenzile sunt mixte; unii aplaudă perspectivele sale asupra gândirii lui Nietzsche, în timp ce alții o consideră lipsită de profunzime și prea dependentă de figuri precum Wagner și Schopenhauer.

Eseurile oferă o viziune clară asupra proiectului de reevaluare și radicalism aristocratic al lui Nietzsche. Ele sunt considerate lucrări clasice care contribuie la înțelegerea filosofiei sale ulterioare. Unii recenzenți laudă cartea ca fiind fantastică și merită citită.

Criticii susțin că cartea este superficială și lipsită de profunzime semnificativă, fiind adesea citită mai mult ca un document biografic decât ca o lucrare filosofică. Unii cred că ar trebui citită ultima după lucrări mai consacrate, iar alții remarcă opiniile problematice ale lui Nietzsche cu privire la artă, știință și istorie.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Untimely Meditations (Thoughts Out of Season Parts I and II)

Conținutul cărții:

Scrisă între 1873 și 1876, "Meditații intempestive" sau "Gânduri în afara sezonului" este o colecție de patru eseuri ale celebrului filosof Friedrich Nietzsche. În primul eseu, "David Strauss: mărturisitorul și scriitorul", Nietzsche atacă lucrarea lui David Strauss "Vechea și noua credință: O mărturisire".

În cel de-al doilea eseu "Despre uzul și abuzul istoriei pentru viață", Nietzsche prezintă un mod alternativ de a citi istoria, unul în care trăirea vieții devine preocuparea principală. În cel de-al treilea eseu, "Schopenhauer ca educator", Nietzsche descrie modul în care geniul filosofic al lui Schopenhauer ar putea determina o renaștere a culturii germane. În cel de-al patrulea și ultimul eseu, "Richard Wagner la Bayreuth", Nietzsche investighează muzica, drama și personalitatea lui Richard Wagner.

Nietzsche a planificat inițial ca această lucrare să cuprindă treisprezece eseuri, dar se sugerează că și-a pierdut interesul pentru lucrare după ce a scris doar patru. În această lucrare filosofică timpurie se poate începe să se vadă dezvoltarea unei minți filosofice strălucite, care va deveni mai evidentă în lucrările sale ulterioare.