Hoțul și câinii

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Hoțul și câinii” de Naguib Mahfouz prezintă o poveste puternică despre Said Mahran, un hoț recent eliberat din închisoare, care se luptă cu trădarea, răzbunarea și căutarea sensului într-o lume schimbată. Povestea combină reflecțiile filosofice cu o intrigă rapidă, plină de acțiune și profunzime emoțională, demonstrând măiestria lui Mahfouz ca romancier.

⬤ Stil de scriere captivant și liric care îmbină acțiunea cu temele filosofice.
⬤ Explorarea profundă a emoțiilor umane și a problemelor societale, în special în contextul vieții egiptene.
⬤ Personaje complexe care stârnesc empatia și reflecția.
⬤ Aprecierea criticilor și recunoașterea ca laureat al Premiului Nobel îi sporesc credibilitatea literară.
⬤ Scurtă și rapidă, ceea ce o face accesibilă pentru cititori.

⬤ Unora li se poate părea că intriga este uneori lentă din cauza explorărilor sale filosofice.
⬤ Narațiunea poate fi densă și încărcată cu teme politice și existențiale, ceea ce ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor.
⬤ Portretul personajelor poate înclina spre clișee asociate cu hoții și răzbunarea.
⬤ Câteva recenzii menționează că această carte este mai puțin captivantă în comparație cu alte lucrări apreciate ale lui Mahfouz.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Thief and the Dogs

Conținutul cărții:

Nuvela obsedantă a lui Naguib Mahfouz despre Egiptul postrevoluționar combină portretul psihologic viu al unui om angoasat cu suspansul și ritmul rapid al unui roman polițist. După patru ani de închisoare, tânărul hoț priceput Said Mahran iese din închisoare hotărât să se răzbune.

El găsește o lume care s-a schimbat în mai multe feluri. Egiptul a trecut printr-o revoluție și, într-un plan mai personal, soția sa iubită și aghiotantul său de încredere, care au conspirat pentru a-l trăda poliției, sunt acum căsătoriți și îi ascund fiica sa de șase ani.

Dar cea mai amară trădare este că mentorul său, Rauf Ilwan, cândva un revoluționar înflăcărat care l-a convins pe Said că furtul de la cei bogați într-o societate nedreaptă este un act de dreptate, este acum el însuși un om bogat, un editor de ziar respectat care nu vrea să aibă nimic de-a face cu Said cel căzut în dizgrație. Pe măsură ce încercările nebunești ale lui Said de a-și realiza ideea de dreptate eșuează grav, acesta devine un om vânat, atât de condus de ură, încât nu poate recunoaște decât prea târziu ultima sa șansă de izbăvire.