Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Încă din copilărie (abia împlinise nouă ani), Flaubert i-a mărturisit unui prieten: „Din moment ce există o doamnă, prietenă a tatălui meu, care ne spune mereu prostii, am să le scriu”. Această idee, care l-a bântuit pe scriitor toată viața, a fost pusă în aplicare în „Dicționarul de locuri comune”, deși autorul nu l-a văzut niciodată publicat, care a apărut postum în 1911.
Dicționarul apare aici într-o nouă traducere italiană care ia în considerare cele trei manuscrise găsite în momente diferite și este precedat de o prefață compusă din extrase din corespondența lui Flaubert și urmat de scurtul Catalog al ideilor șic. Lucrarea este completată de o introducere a traducătorului, peste patru sute de note explicative, o bibliografie și un indice al persoanelor citate.
Este disponibilă o ediție mai mare a acestui volum, în care apare și textul francez pe baza căruia a fost realizată traducerea. Introducere, traducere și note de Gian Carlo Macchi)
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)