Trei povești

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Trei povești” de Flaubert evidențiază o gamă variată de opinii cu privire la narațiuni, personaje și teme. Majoritatea recenzenților apreciază stilul de scriere al lui Flaubert și profunzimea caracterizării, în special în „O inimă simplă”. Cu toate acestea, există critici cu privire la impactul general și nivelul de implicare al povestirilor în comparație cu lucrarea sa mai faimoasă, „Madame Bovary”.

⬤ Stil de scriere și artă excepționale.
⬤ Portretizarea convingătoare și profundă a personajelor, în special în „O inimă simplă”.
⬤ Povestirile explorează teme bogate legate de creștinism, destin și sacrificiu personal.
⬤ „O inimă simplă” este adesea descrisă ca o capodoperă și rezonează emoțional cu cititorii.
⬤ Stilurile de povestire sunt diverse în cele trei povestiri, demonstrând versatilitatea lui Flaubert.

⬤ Unii recenzenți au găsit poveștile captivante, dar în cele din urmă lipsite de substanță sau emoție.
⬤ „Trei povestiri” nu are aceeași influență profundă sau același impact emoțional ca „Madame Bovary”.
⬤ A doua și a treia povestire pot părea plictisitoare sau greu de înțeles pentru unii cititori.
⬤ Câtorva cititori li s-a părut dificil să intre în povești sau au considerat că nu merită să le dețină.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Three Tales

Conținutul cărții:

„O inimă simplă”, sau Un Coeur simple în franceză, este o poveste despre o servitoare pe nume Felicit. După ce Thodore, singura și unica ei iubire, se căsătorește cu o femeie înstărită pentru a evita recrutarea, Felicit părăsește ferma unde lucra și se îndreaptă spre Pont-l'vque, unde se angajează ca servitoare în casa unei văduve. Felicit este foarte loială și își oferă cu ușurință afecțiunea celor doi copii ai stăpânei sale, doamna Aubain. Se dăruiește în întregime celorlalți; deși mulți profită de ea, ea nu este afectată.

Nu are soț, nu are copii, nu are proprietăți și depinde de stăpâna sa pentru a o întreține; este needucată; moartea sa este practic neobservată. În ciuda faptului că viața ei pare inutilă, ea are în ea puterea de a iubi, ceea ce face chiar și atunci când nu primește în schimb. De asemenea, poartă în ea o dorință, o sensibilitate maiestuoasă, cvasi-religioasă, care își găsește apoteoza în divinizarea, în momentul morții ei, a papagalului ei de companie, care plutește deasupra patului ei de moarte deghizat în Duhul Sfânt. Trăiește o viață simplă, neexaminată.

Provocarea lui Flaubert a fost să creeze protagonista principală ca fiind o persoană foarte diferită de personajele satirice apărute în romanele sale anterioare, cum ar fi Madame Bovary. (wikipedia.org)