Trei povești

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Trei povestiri” de Flaubert laudă în mod predominant măiestria sa literară, „O inimă simplă” fiind aclamată în special pentru profunzimea sa emoțională și măiestria narațiunii. Cu toate acestea, opiniile variază în ceea ce privește plăcerea și impactul celorlalte povestiri, unii cititori considerându-le plictisitoare sau mai puțin captivante în comparație cu operele mai celebre ale lui Flaubert, precum „Madame Bovary”. Colecția este lăudată pentru explorarea temelor spirituale și profunzimea personajelor, însă unii recenzenți consideră că îi lipsește caracterul captivant care caracterizează cele mai bune opere ale lui Flaubert.

⬤ Excelentă măiestrie și artă literară.
⬤ „O inimă simplă” este celebrată ca o povestire profundă, cu profunzime emoțională.
⬤ Abordează eficient teme spirituale și istorice.
⬤ Stiluri diverse de povestire reprezentate în cele trei povestiri.
⬤ Unii cititori apreciază ambiguitatea și profunzimea personajelor.

⬤ Celelalte două povestiri pot părea plictisitoare sau lipsite de substanță, cu un impact mai mic decât cel așteptat.
⬤ Unii cititori consideră că narațiunile sunt inegale și mai puțin convingătoare în comparație cu alte opere notabile ale lui Flaubert.
⬤ Câțiva recenzenți au avut dificultăți în a se raporta la personaje sau în a găsi poveștile captivante.
⬤ Dificultate în accesarea temelor pentru cititorii nefamiliarizați cu contextul istoric.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Three Tales

Conținutul cărții:

„O inimă simplă”, sau Un coeur simple în franceză, este o poveste despre o servitoare pe nume Felicit. După ce Thodore, singura și unica ei iubire, se căsătorește cu o femeie înstărită pentru a evita recrutarea, Felicit părăsește ferma unde lucra și se îndreaptă spre Pont-l'vque, unde se angajează ca servitoare în casa unei văduve. Felicit este foarte loială și își oferă cu ușurință afecțiunea celor doi copii ai stăpânei sale, doamna Aubain. Se dăruiește în întregime celorlalți; deși mulți profită de ea, ea nu este afectată.

Nu are soț, nu are copii, nu are proprietăți și depinde de stăpâna sa pentru a o întreține; este needucată; moartea sa este practic neobservată. În ciuda faptului că viața ei pare inutilă, ea are în ea puterea de a iubi, ceea ce face chiar și atunci când nu primește în schimb. De asemenea, poartă în ea o dorință, o sensibilitate maiestuoasă, cvasi-religioasă, care își găsește apoteoza în divinizarea, în momentul morții ei, a papagalului ei de companie, care plutește deasupra patului ei de moarte deghizat în Duhul Sfânt. Trăiește o viață simplă, neexaminată.

Provocarea lui Flaubert a fost să creeze protagonista principală ca fiind o persoană foarte diferită de personajele satirice apărute în romanele sale anterioare, cum ar fi Madame Bovary. (wikipedia.org)