Însemnări din subteran

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Însemnări din subteran” a lui Fiodor Dostoievski ca o explorare profundă a naturii umane, a alienării și a temelor existențiale. Cititorii îi laudă profunzimea psihologică și relevanța pentru luptele emoționale contemporane, în timp ce unii găsesc narațiunea dificilă și mai puțin relatabilă, în special în partea a doua.

⬤ Explorare profundă și pătrunzătoare a psihologiei umane și a temelor existențiale.
⬤ Atractivă și relativă pentru cei care se confruntă cu sentimente de alienare și insatisfacție.
⬤ Prima parte este lăudată în special pentru strălucirea și capacitatea sa de a provoca gândirea.
⬤ Stilul narativ unic al lui Dostoievski și portretul viu al personajelor sunt subliniate ca fiind impresionante.
⬤ Relevantă pentru problemele societății moderne, în special în contextul social media și al singurătății.

⬤ A doua parte este considerată mai puțin relatabilă și mai greu de înțeles, în special pentru cititorii contemporani.
⬤ Unii consideră stilul narativ, caracterizat prin lungi vociferări și introspecții, plictisitor sau copleșitor.
⬤ Câțiva recenzenți și-au exprimat dificultatea de a-și aminti detaliile după ce au terminat, indicând o lipsă de impact.
⬤ Opiniile mizantropice ale protagonistului s-ar putea să nu rezoneze cu toți cititorii, făcând cartea să pară mai degrabă o simplă plângere decât o narațiune semnificativă.

(pe baza a 422 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Notes from Underground

Conținutul cărții:

Una dintre cele mai profunde și mai tulburătoare opere ale literaturii moderne, Însemnări din subteran (publicată pentru prima dată în 1864) rămâne un reper cultural și literar.

În aceste pagini, Dostoievski examinează fără menajamente adâncurile întunecate și misterioase ale inimii umane. Omul subteran descris aici cu atâta înfrigurare a devenit o figură arhetipală - detestabilă și profetică - în cultura contemporană.

Această nouă interpretare a lui Boris Jakim este mai fidelă față de originalul rusesc al lui Dostoievski decât orice altă traducere anterioară; ea păstrează limbajul crud și viu, subliniind "experimentalismul visceral" care a făcut atât cartea, cât și protagonistul său inovatori și emblematici.