Le Rouge et le Noir

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare intrigantă a Franței post-napoleonice, examinând teme legate de rangul social și de tulburările politice. Deși este provocatoare și bine scrisă, unii cititori o consideră prea lungă, complexă sau prost tradusă.

⬤ Oferă o perspectivă unică asupra vieții în Franța după Napoleon
⬤ provoacă la reflecție și evocă sentimente puternice
⬤ narațiune bine scrisă și sugestivă.

⬤ Dimensiune mică a caracterelor în unele ediții
⬤ unele versiuni sunt prescurtate fără o etichetare clară
⬤ calitatea traducerii este slabă în anumite ediții, cu fraze confuze
⬤ poate deveni prea complexă și lungă, pierzând implicarea cititorului.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Red and the Black

Conținutul cărții:

Le Rouge et le Noir este Bildungsromanul lui Julien Sorel, protagonistul inteligent și ambițios. Acesta provine dintr-o familie săracă și nu reușește să înțeleagă prea multe despre căile lumii pe care își propune să o cucerească. El nutrește multe iluzii romantice, dar devine mai ales un pion în mașinațiunile politice ale oamenilor influenți și nemiloși din jurul său. Aventurile eroului satirizează societatea franceză de la începutul secolului al XIX-lea, acuzând aristocrația și clerul catolic de ipocrizie și materialism, prevestind schimbările radicale care îi vor deposeda în curând de rolurile lor principale în societatea franceză.

Epigraful primului volum, „La vérité, l'âpre vérité” („Adevărul, adevărul crud”), este atribuit lui Danton, însă, la fel ca majoritatea epigrafelor capitolelor, este de fapt fictiv. Primul capitol al fiecărui volum repetă titlul Le Rouge et le Noir și subtitlul Chronique de 1830. Titlul se referă la uniformele contrastante ale armatei și bisericii. La începutul povestirii, Julien Sorel observă cu realism că, sub restaurația Bourbon, este imposibil pentru un om din clasa sa socială plebee să se distingă în armată (așa cum ar fi putut face sub Napoleon), prin urmare doar cariera bisericească îi oferă avansare socială și glorie.

În edițiile complete, prima carte („Livre premier”, care se încheie după capitolul XXX) se încheie cu citatul „To the Happy Few” din The Vicar of Wakefield de Oliver Goldsmith, din care Stendhal memorase părți în cursul învățării limbii engleze. În The Vicar, „the happy few” citesc singuri tratatul obscur și pedant despre monogamie al personajului principal.

Se consideră că titlul se referă la tensiunea dintre interesele clericale (negre) și cele laice (roșii) ale protagonistului. Dar s-ar putea referi și la jocul de cărți „rouge et noir”, popular pe atunci, jocul de cărți fiind leitmotivul narratologic al unui roman în care șansa și norocul determină soarta personajului principal.