Religia mea - Ce cred eu

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o reinterpretare provocatoare a învățăturilor lui Iisus Hristos de către Leo Tolstoi, provocând cititorii să își reconsidere înțelegerea creștinismului și a spiritualității. Cititorii o consideră lămuritoare și de impact, în timp ce unii menționează probleme legate de traducere și formatare.

⬤ Oferă o perspectivă unică și pătrunzătoare asupra creștinismului și a învățăturilor lui Iisus.
⬤ Inspiră o reflecție profundă și discuții despre religie și moralitate.
⬤ Foarte recomandată pentru cei care caută adevărul în învățăturile religioase, mulți lăudând geniul lui Tolstoi în limbaj și gândire.
⬤ Cartea este văzută ca o resursă valoroasă atât pentru creștini, cât și pentru necreștini.
⬤ Unele ediții sunt remarcate pentru aspectul lor excelent și lizibilitatea.

⬤ Mai multe recenzii menționează erori tipografice și probleme de punctuație, care diminuează experiența de lectură.
⬤ Unii cititori consideră că unele părți ale textului sunt repetitive sau prea lungi, în special secțiunile introductive.
⬤ Probleme cu anumite ediții, în special versiunile Kindle, care prezintă probleme de formatare.
⬤ Începutul poate fi perceput ca trenant, afectând angajamentul inițial față de carte.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

My Religion - What I Believe

Conținutul cărții:

"Mărturisirea mea" este cronica lui Tolstoi despre călătoria sa către credință; relatarea sa despre cum a trecut de la disperare la posibilitatea de a trăi; de la existența nefericită la "strălucirea și puterea vieții". Ea descrie luptele sale spirituale și filosofice până când părăsește Biserica Ortodoxă, convins că oamenii descoperă adevărul nu prin credință, ci prin rațiune.

Povestea începe când, la vârsta de 50 de ani, Tolstoi este în criză. Întrucât nu și-a găsit liniștea în artă, știință sau filosofie, este atacat de câinele negru al disperării și se gândește la sinucidere. Viața sa trecută este reevaluată și găsită insuficientă; încet-încet, lumina răsare în interior.

"Pe măsură ce, treptat, imperceptibil, viața a decăzut în mine, până când am ajuns la imposibilitatea de a trăi, pe măsură ce am simțit că strălucirea și puterea vieții revin în mine...

M-am întors la credința în Dumnezeu". Iată o căutare a sensului la sfârșitul secolului al XIX-lea - o perioadă de turbulențe sociale, științifice și intelectuale, în care vechile forme erau amenințate.

Tolstoi se uită în jur, atât la vechi, cât și la nou, și, asemenea autorului Eclesiastului, descoperă că "totul este deșertăciune". Descoperirile sale spirituale îl duc mai întâi în brațele Bisericii Ortodoxe, iar apoi îl forțează să se îndepărteze cu furie de aceasta. "My Religion" continuă de unde a rămas "My Confession".

Descriindu-se drept un fost nihilist, Tolstoi își dezvoltă atacul asupra bisericii pe care a părăsit-o. El îi acuză că ascund adevărata semnificație a lui Iisus, care se găsește în Predica de pe Munte și, cel mai clar, în îndemnul de a nu rezista răului. Pentru Tolstoi, această poruncă este cea care a fost cea mai afectată de interpretarea ecleziastică.

"Nu toată lumea", scrie el, "este capabilă să înțeleagă misterele dogmaticii, omileticii, liturgicii, hermeneuticii, apologeticii; dar toată lumea este capabilă și ar trebui să înțeleagă ce a spus Hristos milioanelor de oameni simpli și ignoranți care au trăit și trăiesc astăzi". Iată religia lui Tolstoi; iar non-violența se află în centrul ei.

Simon Parke, autor al cărții The Beautiful Life.