Conceptul de anxietate: O simplă deliberare orientată psihologic în vederea problemei dogmatice a păcatului ereditar

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru profunzimea, frumusețea și traducerea sa excelentă, în timp ce este recunoscută ca fiind densă și uneori dificil de urmărit. Ea abordează concepte filosofice profunde, în special anxietatea și libertatea, dintr-o perspectivă creștină unică, dar se sugerează că nu este cel mai bun punct de plecare pentru cei care nu îl cunosc pe Kierkegaard.

⬤ Proză frumoasă
⬤ traducere excelentă
⬤ perspective filosofice bogate
⬤ lucrare clasică care provoacă o gândire profundă
⬤ angajarea în teme de anxietate și libertate
⬤ interesant și satisfăcător la relectură
⬤ livrare rapidă și stare bună a cărții.

⬤ Începe ciudat pentru unii
⬤ material dens care poate fi dificil de urmărit
⬤ unele momente de divagație
⬤ s-ar putea să nu fie la fel de satisfăcătoare precum se aștepta
⬤ textura grosieră a hârtiei în ediția softback poate fi deranjantă.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Concept of Anxiety: A Simple Psychologically Oriented Deliberation in View of the Dogmatic Problem of Hereditary Sin

Conținutul cărții:

Sintetizând în mod strălucit intuițiile umane cu dogma creștină, Soren Kierkegaard a prezentat, în 1844, Conceptul anxietății ca o „deliberare psihologică” de referință, sugerând că singura noastră speranță în depășirea anxietății nu este prin „praf și pastile”, ci prin îmbrățișarea ei cu brațele deschise. În timp ce proza daneză a lui Kierkegaard este surprinzător de bogată, traducerile anterioare - cea mai recentă din 1980 - au marginalizat opera cu un limbaj alternativ florid sau servil. Cu o vibrație nemaiîntâlnită până acum în limba engleză, Alastair Hannay, cel mai important cercetător al lui Kierkegaard din lume, a recreat în sfârșit ritmul său natural, nerăbdător ca acest clasic trecut cu vederea să fie reînviat ca opera fundamentală a existențialismului și psihologiei morale pe care o reprezintă.

Din Conceptul de anxietate:

„Și niciun Mare Inchizitor nu are pregătite chinuri atât de înspăimântătoare ca anxietatea, și niciun agent secret nu știe cu atâta viclenie cum să atace suspectul în cel mai slab moment al său sau să facă atât de seducătoare capcana în care va fi prins; și niciun judecător avizat nu înțelege cum să examineze, da, să exanimeze acuzatul ca anxietatea, care nu-l lasă niciodată să plece, nici în diversiune, nici în zgomot, nici la muncă, nici ziua, nici noaptea.”.