Scrierile lui Kierkegaard, VIII, volumul 8: Conceptul de anxietate: O simplă deliberare de orientare psihologică asupra problemei dogmatice a păcatului ereditar

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază că „Conceptul de anxietate” al lui Kierkegaard este o explorare profundă și complexă a anxietății și a păcatului, adânc înrădăcinată în gândirea creștină, dar relevantă pentru filosofia existențială. Cititorii consideră textul deopotrivă lămuritor și provocator, cu opinii diferite cu privire la accesibilitatea și claritatea acestuia.

⬤ Explorare profundă a anxietății și a păcatului
⬤ Oferă o perspectivă asupra libertății umane și a gândirii existențiale
⬤ Potențial util pentru psihologie și profesioniștii din domeniul sănătății mintale
⬤ Încurajează reflecția și gândirea profundă
⬤ Se angajează în teme esențiale din filosofie.

⬤ Considerată una dintre cele mai dificile și complexe lucrări ale lui Kierkegaard
⬤ Proză densă și uneori complicată
⬤ Necesită un efort semnificativ și răbdare pentru a fi înțeleasă
⬤ Unii cititori o consideră confuză sau obscură
⬤ Nu la fel de accesibilă pentru cei care nu sunt familiarizați cu filosofia creștină.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Kierkegaard's Writings, VIII, Volume 8: Concept of Anxiety: A Simple Psychologically Orienting Deliberation on the Dogmatic Issue of Hereditary Sin

Conținutul cărții:

Această ediție înlocuiește traducerea anterioară a lui Walter Lowrie, care a apărut sub titlul The Concept of Dread.

Împreună cu Boala de moarte, lucrarea reflectă din punct de vedere psihologic preocuparea de lungă durată a lui S ren Kierkegaard față de maxima socratică: „Cunoaște-te pe tine însuți. ” Viziunea sa ontologică asupra sinelui ca o sinteză a trupului, sufletului și spiritului a influențat filosofi precum Heidegger și Sartre, teologi precum Jaspers și Tillich și psihologi precum Rollo May.

În Conceptul de anxietate, Kierkegaard descrie natura și formele anxietății, plasând domeniul anxietății în cadrul stărilor mental-emoționale ale existenței umane care preced saltul calitativ al credinței către starea spirituală a creștinismului. Prin anxietate, eul devine conștient de relația sa dialectică între finit și infinit, între temporal și etern.