Post-scriptum final neștiințific

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 8 voturi.

Titlul original:

Concluding Unscientific PostScript

Conținutul cărții:

Cuprinsul include:

Prefață.

Prefața editorului.

Introducere a editorului.

Prefață.

Introducere.

PRIMA CARTE: Problema obiectivă cu privire la adevărul creștinismului.

Observații introductive.

Capitolul I: Punctul de vedere istoric.

1. Sfânta Scriptură.

2. Biserica.

3. Dovada secolelor pentru adevărul creștinismului.

Capitolul II: Punctul de vedere speculativ.

CARTEA A DOUA: Problema subiectivă, Relația subiectului cu adevărul creștinismului, Problema de a deveni creștin.

PARTEA I: Ceva despre Lessing.

Capitolul I: O expresie a recunoștinței.

Capitolul II: Teze posibil sau efectiv atribuibile lui Lessing.

1. Gânditorul subiectiv existent are în vedere dialectica procesului de comunicare.

2. Gânditorul subiectiv existent este, în relația sa existențială cu adevărul, la fel de negativ pe cât este de pozitiv; el are mult umor pe cât are patos esențial; și el este în proces constant.

De a deveni, adică el se străduiește mereu.

3. Lessing a spus că adevărurile istorice accidentale nu pot servi niciodată drept dovezi pentru adevărurile eterne ale rațiunii; și că tranziția prin care se propune să se bazeze un adevăr etern pe.

mărturia istorică este un salt.

4. Lessing a spus că, dacă Dumnezeu ar ține în mâna dreaptă tot adevărul, iar în mâna stângă căutarea lui pe viață, el ar alege mâna stângă.

A. Un sistem logic este posibil.

B. Un sistem existențial este posibil.

PARTEA A DOUA: Cum trebuie calificată subiectivitatea individului pentru ca problema să poată exista pentru el.

Capitolul I: Sarcina de a deveni subiectiv. Concluzia care ar fi impusă eticii dacă atingerea subiectivității nu ar fi cea mai înaltă sarcină cu care se confruntă o ființă umană - Considerații lăsate deoparte în legătură cu înțelegerea mai atentă a acesteia - Exemple de gândire îndreptată spre a deveni subiectivă.

Capitolul II: Adevărul subiectiv, interioritatea; adevărul este subiectivitate.

Apendice. O privire asupra efortului contemporan în literatura daneză.

Capitolul III: Subiectivitatea reală sau etică--Gânditorul subiectiv.

1. Existența și realitatea.

2. Posibilitatea ca mai presus de realitate - Realitatea ca mai presus de posibilitate - Idealitatea poetică și intelectuală - Idealitatea etică.

3. Simultaneitatea factorilor individuali ai subiectivității în subiectul existent--Constrast între această simultaneitate și procesul speculativ.

4. Gânditorul subiectiv - sarcina sa, forma sa, stilul său.

Capitolul IV: Problema fragmentelor: Cum se poate baza o fericire eternă pe cunoașterea istorică?

Secțiunea I. Pentru orientare în planul Fragmentelor.

1. Că punctul de plecare a fost luat în conștiința păgână, și de ce.

2. Importanța unui acord preliminar cu privire la ceea ce este creștinismul, înainte de a se putea pune problema medierii între creștinism și gândirea speculativă. Absența unui astfel de acord.

Un acord favorizează propunerea de medicație, făcând, în același timp, iluzorie orice mediere; prezența unui astfel de acord exclude medierea.

3. Problema Fragmentelor privită ca o problemă, introductivă nu pentru creștinism, ci pentru a deveni creștin.

Secțiunea II. Problema în sine. Fericirea veșnică a individului este decisă în timp prin relația cu ceva istoric, care este, în plus, de așa natură încât oinclude în compoziția sa ceea ce, în virtutea esenței sale, nu poate deveni istoric și, prin urmare, trebuie să devină astfel în virtutea absurdului.

A. Pathos existențial.

1. Expresia inițială pentru Pathosul existențial: direcția absolută (respectul) spre telosul absolut, exprimată în acțiune prin transformarea existenței individului.

2. Pathosul estetic - Înșelăciunea principiului medierii - Mișcarea monahală medievală - Menținerea simultană a unei relații absolute față de telosul absolut și a unei.

relație relativă la telosul relativ.

2. Expresia esențială pentru patosul existențial: suferința--Fortuna și nenorocirea ca expresie a unei viziuni estetice asupra vieții, în constradistincție cu suferința ca expresie a unei viziuni religioase.

Viziune religioasă (ilustrată prin referire la discursul religios)--Realitatea suferinței (umor)--Realitatea suferinței în ultimă instanță ca dovadă a posesiei de către.

individului existent de o relație cu o fericire eternă--Iluzia religiozității--Categoria Anfechtung--Fondamentul și semnificația primară a religiosului.

Suferința: Dispariția din viața imediată, rămânând în același timp în finit - O distracție edificatoare - Umorul ca incognito pentru religiozitate.

3. Expresia decisivă pentru patosul existențial: Vinovăția--Că investigația merge înapoi în loc să meargă înainte--Eterna rememorare a vinovăției este cea mai înaltă expresie pentru această relație.

Între conștiința vinovăției și o fericire eternă--Expresii mai joase pentru conștiința vinovăției și formele corespunzătoare de satisfacție--Penitență autoimpostată--Humor.

Religiozitatea interiorității ascunse.

Clauză intermediară între A și B.

B. Dilectica.

1. Contradicția dialectică care constituie breșa: a aștepta o fericire eternă în timp printr-o relație cu altceva în timp.

2. Contradicția dialectică că o fericire eternă se bazează pe ceva istoric.

3. Contradicția dialectică că faptul istoric despre care este vorba aici nu este un simplu fapt istoric, ci este constituit de ceea ce numai împotriva naturii sale poate deveni istoric,.

Prin urmare, în virtutea absurdului.

Anexa la B. Efectul retroactiv al dialecticului asupra pateticului și factorul prezent simultan în patetic.

(a) Conștiința păcatului.

(b) Posibilitatea ofensei.

(c) Inteligența simpatiei.

Capitolul V. Concluzie. Despre creștinismul copilăresc.

Apendice. Pentru un substa.