Însemnări dintr-o casă moartă

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Însemnări dintr-o casă moartă” de Fiodor Dostoievski este lăudată pentru limbajul său bogat, narațiunea captivantă și ideile profunde pe care le oferă despre natura umană, moralitate și impactul suferinței. Noua traducere realizată de Pevear și Volokhonsky a fost deosebit de apreciată pentru accesibilitatea și fidelitatea sa față de textul original. Cu toate acestea, unii cititori au considerat că livrarea cărții este seacă sau inconfortabilă din cauza caracterelor mici sau a exemplarelor deteriorate.

⬤ Scrierea captivantă și atemporală a lui Dostoievski.
⬤ Noua traducere este foarte lăudată pentru calitatea și acuratețea sa.
⬤ Oferă perspective psihologice profunde și explorează teme ale umanității, păcatului și răscumpărării.
⬤ O lucrare semnificativă care arată evoluția gândirii lui Dostoievski și dezvoltarea personajului.
⬤ Personaje memorabile și idiosincratice.
⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra suferinței și empatiei.

⬤ Unii cititori au considerat că ritmul este lent și livrarea seacă.
⬤ Exemplarele fizice pot avea probleme, cum ar fi caractere mici sau deteriorări (de exemplu, coperți încrețite).
⬤ Cititorii familiarizați cu alte opere ale lui Dostoievski pot considera că este o narațiune mai puțin captivantă sau mai puțin condusă de intrigă.
⬤ Unii pot considera că este mai puțin perspicace în comparație cu alte lucrări despre viața în închisoare, precum „Arhipelagul Gulag”.

(pe baza a 37 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Notes from a Dead House

Conținutul cărții:

În 1849, Dostoievski a fost condamnat la patru ani de muncă silnică într-un lagăr din Siberia pentru că a participat la un grup de discuții socialiste.

Romanul pe care l-a scris după eliberare, bazat pe notițele pe care le-a scos pe ascuns, nu numai că i-a adus faima, dar a și fondat tradiția scrierilor din închisorile rusești. Însemnări dintr-o casă moartă (tradus uneori ca "Casa morților" ) descrie pedepse brutale, dușmănii, trădări și efectele psihologice ale detenției, dar dezvăluie și momentele de comedie și actele de bunătate la care Dostoievski a fost martor printre colegii săi de închisoare.

Pentru a trece de cenzura guvernamentală, Dostoievski a făcut din naratorul său un infractor de drept comun și nu un deținut politic, dar perspectiva este inconfundabila sa. Încarcerarea sa a fost o experiență transformatoare care i-a alimentat toate operele ulterioare, în special Crimă și pedeapsă. Naratorul lui Dostoievski descoperă că și printre cei mai înjositori criminali există suflete puternice și frumoase.

Povestea sa este, în cele din urmă, o meditație profundă asupra libertății: "Prizonierul însuși știe că este un prizonier, dar nicio marcă, nicio cătușă nu-l va face să uite că este o ființă umană. "