The Sickness Unto Death: O nouă traducere

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează teme profunde legate de conceptul de Dumnezeu, în special prin prisma filosofiei lui Kierkegaard. Deși este considerată o lectură valoroasă pentru cei care caută înțelegere existențială, cartea suferă de probleme semnificative de tipărire care diminuează experiența de lectură.

⬤ Perspective valoroase pentru cei care caută scopul vieții
⬤ conținut filosofic puternic înrădăcinat în ideile lui Kierkegaard
⬤ semnificativ pentru cititorii interesați de teme teologice profunde.

Cartea conține numeroase erori de tipărire, inclusiv simboluri și numere care distrag atenția; poate fi plictisitoare și derutantă pentru unii cititori, în special pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectul.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Sickness Unto Death: A New Translation

Conținutul cărții:

"Cel mai mare psiholog al spiritului de la Sfântul Augustin încoace" (Gregory R. Beabout), Soren Kierkegaard este renumit pentru lucrări filosofice bogat imaginate precum Frica și tremurul și Conceptul de anxietate. Cu toate acestea, doar The Sickness unto Death condensează cele mai esențiale idei ale sale - despre estetică, etică și religie - într-un singur volum.

Publicată pentru prima dată în 1849 sub pseudonimul Anti-Climacus, The Sickness unto Death este pe cât de exigentă, pe atât de concisă, punând întrebări fundamentale, dar complicate despre natura umană și sine. Pornind de la povestea biblică a lui Lazăr, pe care Iisus l-a înviat miraculos din morți, Boala care duce la moarte identifică "boala" titulară drept "disperare", o stare mai rea decât moartea pentru că este "către" moarte. După cum demonstrează Kierkegaard, disperarea - sau, în categoriile creștine, "păcatul" - este o boală nu a corpului, ci a spiritului și, astfel, a sinelui.

O "istorie medicală" dramatică a evoluției acestei boli, The Sickness unto Death culminează, așa cum fac toate istoriile medicale, cu o criză, un punct de cotitură în care sinele, pacientul, fie se realizează, fie se abandonează. Având de ales între mântuirea veșnică și dispariție, Kierkegaard face apel la sine să devină receptiv în credință la mila lui Dumnezeu, "chiar astăzi, chiar în această oră, chiar în această clipă".

Cu "ochiul său de istoric" (Vanessa Parks Rumble) și introducerea sa "lucidă și informativă" (George Pattison), Bruce H. Kirmmse situează cu abilitate The Sickness unto Death în contextul istoric al revoluțiilor europene din 1848, amintindu-ne că și Kierkegaard a fost un produs al timpului și locului său. Cu toate acestea, după cum arată Kirmmse în cele din urmă, The Sickness unto Death este la fel de potrivită pentru vremurile noastre ca și pentru Europa de la mijlocul secolului al XIX-lea, vorbind sufletului uman peste generații și secole.