Moartea în Veneția

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Moartea la Veneția” de Thomas Mann este o nuvelă profundă, simbolică, centrată în jurul protagonistului Gustav von Aschenbach, un scriitor în vârstă care se îndrăgostește de un băiat tânăr în timpul unei călătorii la Veneția, în timp ce orașul se confruntă cu o ciumă. Scrisul este minunat, dar a fost criticat pentru traducerile și accesibilitatea sa, unii cititori considerându-l prea intelectual sau greu de descifrat. În timp ce mulți apreciază profunzimea și bogăția prozei și a temelor, alții observă probleme legate de anumite ediții și traduceri care diminuează experiența.

⬤ Profund semnificativ și bogat simbolic
⬤ proză frumos scrisă
⬤ oferă o perspectivă profundă asupra obsesiei, artei și frumuseții
⬤ evocă imagini puternice ale Veneției
⬤ considerat un clasic al literaturii.

⬤ Multe ediții suferă de traduceri slabe și erori tipografice
⬤ unii cititori găsesc limbajul prea complex sau introspectiv
⬤ probleme de ritm cu secțiuni prea intelectualizate
⬤ nu la fel de captivant în format audiobook.

(pe baza a 226 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Death in Venice

Conținutul cărții:

Intenția inițială a lui Mann era să scrie despre "pasiunea ca confuzie și degradare", după ce fusese fascinat de povestea adevărată a iubirii lui Goethe pentru baroneasa Ulrike von Levetzow, în vârstă de 18 ani, care îl determinase pe Goethe să scrie "Elegia din Marienbad". Moartea compozitorului Gustav Mahler la Viena în mai 1911 și interesul lui Mann pentru băiatul Wladzio în timpul vacanței din vara anului 1911 la Veneția au fost alte experiențe care i-au ocupat gândurile. El a folosit povestea pentru a ilumina anumite convingeri cu privire la relația dintre viață și minte, Aschenbach reprezentând intelectul. Mann a fost, de asemenea, influențat de Sigmund Freud și de opiniile sale despre vise, precum și de filosoful Friedrich Nietzsche, care a vizitat Veneția de mai multe ori.

Nuvela este plină de aluzii din antichitate încoace, în special la antichitatea greacă și la operele germane (literare, istorico-artistice, muzicale, vizuale) din secolul al XVIII-lea.

Nuvela este intertextuală, sursele principale fiind, în primul rând, legătura dintre dragostea erotică și înțelepciunea filosofică din Simpozionul și Fedru ale lui Platon și, în al doilea rând, contrastul nietzschean dintre Apollo, zeul constrângerii și al formei, și Dionysos, zeul excesului și al pasiunii. Tropul plasării zeităților clasice în contexte contemporane era popular în momentul în care Mann scria Moartea la Veneția.

Numele și caracterul lui Aschenbach ar putea fi inspirate de poetul german homosexual August von Platen-Hallermnde. În nuvelă există aluzii la poemele sale despre Veneția și, la fel ca Aschenbach, a murit de holeră pe o insulă italiană. Prenumele lui Aschenbach este aproape o anagramă a lui August, iar numele de familie al personajului poate fi derivat din Ansbach, locul de naștere al lui Platen. Cu toate acestea, numele are o altă semnificație clară: Aschenbach înseamnă literalmente "pârâu cenușiu".