Ascensiunea rezistentă a lui Arturo Ui

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază punctele forte ale traducerii piesei „Arturo Ui” de Brecht, remarcând umorul, limbajul rapid și adaptarea eficientă pentru actorii vorbitori de limbă engleză. Mulți recenzenți apreciază relevanța temelor piesei pentru problemele contemporane, precum și stilul său captivant. Cu toate acestea, unele critici vizează comentariul academic al traducătorului și anumite omisiuni din traducere.

⬤ Traducere excelentă care surprinde stilul și umorul lui Brecht.
⬤ Ritm rapid și captivant, ceea ce o face potrivită pentru spectacol.
⬤ Relevanță tematică pentru problemele politice actuale, în special în ceea ce privește puterea și tirania.
⬤ Oferă o narațiune coerentă, menținând în același timp critica lui Brecht.
⬤ Bine primită de actori și regizori pentru că este „ușor de vorbit” și accesibilă.

⬤ Comentariul introductiv al traducătorului este considerat prea academic și mai puțin interesant pentru cititorii generali.
⬤ Unele recenzii notează omisiuni ale indicațiilor scenice originale ale lui Brecht sau semne care ar putea îmbunătăți înțelegerea.
⬤ Există sugestii conform cărora tehnicile anti-Stanislavski nu ar putea fi utilizate la fel de eficient ca în alte lucrări ale lui Brecht.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Resistible Rise of Arturo Ui

Conținutul cărții:

Descrisă de Brecht ca fiind "o piesă de gangster care ar aminti anumite evenimente familiare pentru noi toți", "The Resistible Rise of Arturo Ui" este o satiră ingenioasă și sălbatică a ascensiunii lui Hitler - transformată de Brecht în preluarea de către un gangster mărunt din Chicago a comerțului cu legume din oraș.

Folosind o gamă largă de parodii și pastișe - de la Al Capone la Richard al III-lea al lui Shakespeare și Faust al lui Goethe - parabola convingătoare a lui Brecht continuă să aibă relevanță oriunde apare astăzi totalitarismul. Scrisă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, piesa a fost unul dintre cele mai remarcabile succese de box-office ale Berliner Ensemble în 1959 și a continuat să atragă o succesiune de actori importanți, printre care Leonard Rossiter, Christopher Plummer, Antony Sher și Al Pacino.

Această versiune, tradusă inițial de George Tabori, a fost revizuită de către cel mai important dramaturg scoțian Alistair Beaton.