Electra

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o traducere puternică a piesei lui Sofocle „Electra”, explorând dimensiunile psihologice și dinamica relațiilor familiale pe fondul temelor de răzbunare și nebunie. Ea oferă o privire comparativă asupra narațiunilor prezentate de diferiți poeți tragici, subliniind aspectele unice ale interpretării lui Sofocle.

Traducerea este excelentă, introducerea pătrunzătoare a lui Peter Berger, dezvoltarea puternică a personajelor și o explorare psihologică profundă a temelor. Cartea este recomandată celor interesați de drama greacă.

Temele complexe și analiza psihologică pot fi o provocare pentru unii cititori. Relațiile familiale complexe și contextul istoric pot necesita cunoștințe de bază suplimentare.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Pornind de la convingerea că numai traducătorii care scriu ei înșiși poezie pot recrea în mod adecvat tragediile celebre și atemporale ale lui Eschil, Sofocle și Euripide, seria Tragedia greacă în noi traduceri oferă noi traduceri care depășesc sensul literal al grecescului pentru a evoca poezia originalelor. Sub redacția generală a lui Peter Burian și Alan Shapiro, fiecare volum include o introducere critică, comentarii pe marginea textului, indicații scenice complete și un glosar al referințelor mitice și geografice din piesă.

Deși a fost uneori umbrită de mai celebrele sale Oedipus Tyrannus și Antigona, Electra lui Sofocle este remarcabilă prin emoțiile sale extreme și drama tensionată.

Electra povestește uciderea Clitemnestrei și a lui Egisthus de către fiul Clitemnestrei, Oreste, pentru a răzbuna uciderea tatălui său Agamemnon, comandantul grecilor la Troia, la întoarcerea acestuia acasă. Versiunea lui Sofocle este prezentată din punctul de vedere al Electrei, sora lui Oreste, care își plânge tatăl, este martoră la crima mamei sale și suportă ani de zile disprețul mamei sale. În ciuda pasiunii sale copleșitoare pentru o răzbunare dreaptă, Electra recunoaște că propriile sale acțiuni sunt rușinoase. Când, în sfârșit, sosește Oreste, starea ei de spirit trece de la durere la bucurie, în timp ce Oreste duce la îndeplinire răzbunarea sângeroasă.

Sofocle prezintă această poveste ca un act de răzbunare sălbatic, deși necesar, descriind în mod viu durerea, furia și exaltarea Electrei. Această traducere egalează originalul în ferocitatea expresiei și lasă intacte strigătele inarticulate de suferință și bucurie care umplu piesa.