Filoctetele

Recenzii ale cititorilor

În general, recenziile prezintă o viziune mixtă asupra cărții. În timp ce unii cititori o găsesc captivantă și captivantă din punct de vedere intelectual, în special în contextul durerii cronice, alții o consideră plictisitoare și nu foarte interesantă. Calitatea traducerii este lăudată de unii, dar există plângeri cu privire la discrepanțele dintre ediții, în special versiunea Kindle.

⬤ Introducere captivantă în durere
⬤ interesant din punct de vedere intelectual
⬤ recomandat studenților la medicină
⬤ experiență de lectură fantastică
⬤ traducere foarte performantă
⬤ preț bun pentru utilizarea în clasă.

⬤ Unii o găsesc plictisitoare și nu incitantă
⬤ probleme cu ediția Kindle care nu se potrivește cu noua traducere
⬤ dificultăți complexe de ortografie și lectură.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Philoctetes

Conținutul cărții:

Pornind de la convingerea că numai traducătorii care scriu ei înșiși poezie pot recrea în mod adecvat tragediile celebre și atemporale ale lui Eschil, Sofocle și Euripide, seria Tragedia greacă în noi traduceri oferă noi traduceri care depășesc sensul literal al grecescului pentru a evoca poezia originalelor. Sub redacția generală a lui Peter Burian și Alan Shapiro, fiecare volum include o introducere critică, comentarii pe marginea textului, indicații scenice complete și un glosar al referințelor mitice și geografice din piesă.

În drum spre războiul troian, armata greacă îl abandonează pe Filoctetes, după ce mirosul rănii sale purulente, primită în mod misterios în urma unei mușcături de șarpe la un altar de pe o mică insulă din largul insulei Lemnos, face insuportabilă menținerea sa pe navă. Zece ani mai târziu, un oracol arată clar că războiul nu poate fi câștigat fără ajutorul lui Philoctetes și al faimosului său arc, moștenit de la Hercule însuși. Philoctetes se concentrează pe încercarea lui Neoptolemus și a eroului Odysseus de a-l convinge pe arcaș să navigheze cu ei spre Troia.

Mai întâi, însă, ei trebuie să-i calmeze amărăciunea de a fi fost abandonat și apoi să-i câștige încrederea. Dar cum ar trebui să facă acest lucru - prin înșelăciune sau cu ajutorul adevărului? În ce măsură scopul justifică mijloacele? În ce măsură integritatea personală ar trebui compromisă de dragul datoriei publice? Acestea sunt unele dintre întrebările pe care Sofocle le pune în această piesă, una dintre cele mai complexe și pătrunzătoare din punct de vedere moral.