Oedip la Coloneu de Sofocle

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Oedip la Coloneu” laudă explorarea profundă a experienței umane, a mortalității și a elementelor mistice ale piesei. Traducerea realizată de Eamon Grennan și Rachel Kitzenger este remarcată pentru frumusețea și accesibilitatea sa. Criticii reflectă asupra temelor curajului în confruntarea cu moartea și a relației unice dintre umanitate și divin, care rezonează în concluzia senină a piesei. Cu toate acestea, nu există dezavantaje remarcate în mod explicit, deși recenziile fac referire la complexitatea și interpretările care ar putea fi o provocare pentru unii cititori.

⬤ Explorare profundă a experienței umane și a mortalității.
⬤ Traducere frumoasă și accesibilă care captează esența piesei.
⬤ Temele rezonează puternic, în special în ceea ce privește curajul și interacțiunea divină.
⬤ Scrisul evocă un răspuns emoțional puternic și încurajează implicarea în material.

Unii cititori pot considera complexitatea temelor și a limbajului piesei o provocare, deși acest lucru nu este criticat explicit în recenzii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Sophocles' Oedipus at Colonus

Conținutul cărții:

Cel mai recent titlu care se alătură celebrei serii Greek Tragedy in New Translations, opera lui Sofocle Oedip la Colonos spune povestea ultimei zile din viața lui Oedip. A fost scrisă la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr.

în Atena, în ultimii ani ai "Epocii de Aur" a culturii ateniene și în ultimul an de viață al lui Sofocle. În centrul piesei se află misterioasa transformare a lui Oedip dintr-un cerșetor bătrân și orb, total dependent de fiicele sale, în omul care se ridică de pe scaunul său și, fără ajutor, îi conduce pe toți spre locul unde este destinat să moară. Pe fundalul acestei transformări se află crângul Furiilor, locul sacru al zeițelor implacabile care îi urmăresc pe violatorii relațiilor de sânge.

Deși Oedip, care și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu mama sa, este o țintă evidentă a răzbunării Furiilor, el intră în livada lor la începutul piesei, sigur că acesta este locul de odihnă pe care Apollo i l-a prezis. Răsturnările și paradoxurile din piesă vorbesc despre lupta pe care viața lui Oedip și acțiunea piesei o aduc în fața noastră în mod viu: cum găsim noi, oamenii, supuși unei schimbări constante, un teren stabil pe care să stăm și să ne definim viața morală? Sofocle oferă piesa sa ca o mărturie a capacității umane remarcabile de a persevera în această luptă.