Alegoria peșterii

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Alegoria peșterii” de Platon evidențiază semnificația sa ca text filosofic obligatoriu de citit, care oferă o perspectivă profundă asupra realității și existenței. Cu toate acestea, utilizatorii au remarcat probleme legate de calitatea legării cărții și de prezentarea sa fizică.

⬤ Conținut filosofic important, cu impact și transformator.
⬤ Ușor de citit și disponibilă într-un format portabil.
⬤ Încurajează descoperirea de sine și gândirea critică.
⬤ Dimensiunea mare a tiparului îl face accesibil.
⬤ Impresii pozitive privind conținutul și calitatea dialogului filosofic.

⬤ Calitate slabă a legăturii în unele exemplare, paginile desprinzându-se cu ușurință.
⬤ Lungime limitată (9 pagini), ceea ce duce la afirmații că este incompletă.
⬤ Unii utilizatori au considerat limbajul dificil și demodat.
⬤ Critici privind calitatea ambalajului fizic, inclusiv materialul copertei.

(pe baza a 73 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Allegory of the Cave

Conținutul cărții:

2018 Reeditare a celei de-a doua ediții din 1875. Alegoria Peșterii, sau Peștera lui Platon, cuprinde Cartea a VIII-a din Republica lui Platon.

Este scrisă sub forma unui dialog între Glaucon, fratele lui Platon, și mentorul său Socrate, narat de acesta din urmă. Platon îl pune pe Socrate să descrie un grup de oameni care au trăit toată viața lor înlănțuiți de peretele unei peșteri, cu fața spre un perete gol. Oamenii privesc umbrele proiectate pe perete de obiectele care trec prin fața unui foc aflat în spatele lor și dau nume acestor umbre.

Umbrele sunt realitatea prizonierilor. Socrate explică modul în care filosoful este ca un prizonier care este eliberat din peșteră și ajunge să înțeleagă că umbrele de pe perete nu sunt deloc realitate, deoarece el poate percepe adevărata formă a realității și nu realitatea fabricată care este reprezentată de umbrele văzute de prizonieri.

Deținuții din acest loc nici măcar nu doresc să părăsească închisoarea lor, pentru că nu cunosc o viață mai bună. Prizonierii reușesc într-o zi să rupă legăturile și descoperă că realitatea lor nu era ceea ce credeau ei că este.