Dante Alighieri - Divina Comedie, tradusă de Henry Francis Clay: Cele mai întunecate locuri din iad sunt rezervate celor care își mențin neutralitatea”

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Dante Alighieri - The Divine Comedy, Translated by Henry Francis Clay: The darkest places in hell are reserved for those who maintain their neutralit"

Conținutul cărții:

Durante degli Alighieri, dar mai cunoscut sub numele de Dante, s-a născut la Florența în jurul anului 1265. A devenit cel mai important poet italian al Evului Mediu târziu și a scris probabil cea mai mare operă literară în limba italiană: Divina Comedie. În Italia, Dante este adesea numit il Sommo Poeta - "Poetul suprem". În mod semnificativ, Dante scrie în limba vernaculară, un amalgam de dialect toscan, latină și alte influențe, fapt pentru care este adesea citat drept părintele limbii italiene. De asemenea, a scris Divina Comedie într-o schemă de rimă de trei rânduri, sau terza rima, o evoluție semnificativă, prima utilizare a căreia, desigur, îi este atribuită. Această lucrare majoră a influențat aproape toți cei care i-au urmat, inclusiv Milton și Tennyson, și a fost tradusă în limba engleză de mulți poeți de talie mondială, printre care Henry Wadsworth Longfellow și Laurence Binyon. Henry Francis Cary s-a născut în Gibraltar, pe 6 decembrie 1772. A fost fiul cel mare al lui William Cary, la acea vreme căpitan al primului regiment de infanterie și al Henriettei Brocas. Cary a fost educat la Rugby School și la școlile gimnaziale din Sutton Coldfield și Birmingham, înainte de a merge, în 1790, la Christ Church, Oxford, unde a studiat literatura franceză și italiană. La școală, a colaborat în mod regulat la Gentleman's Magazine și a publicat un volum de Sonnets and Odes. În 1797 a primit ordinul sfânt și a devenit vicar al Abbots Bromley din Staffordshire.

În 1808 s-a mutat la Londra și a devenit lector la Berkeley Chapel, iar ulterior lector la Chiswick și preot la Savoy Chapel. Traducerea lui Cary a integralei Divina Commedia de Dante în versuri albe a apărut în 1814. Aceasta a trebuit să fie publicată de Cary însuși, deoarece editorii considerau că riscul de eșec era prea mare după pierderile suferite în urma traducerii sale anterioare a Infernului. Traducerea a fost adusă la cunoștința lui Samuel Rogers de către Thomas Moore. Rogers a făcut câteva adăugiri la un articol despre aceasta scris de Ugo Foscolo în Edinburgh Review, o publicație de importanță critică. Acest articol, precum și unele laude din partea lui Coleridge într-o prelegere ținută la Royal Institution, au condus la un consens general cu privire la meritele sale. Treptat, Dante al lui Cary și-a ocupat locul printre lucrările standard, trecând prin patru ediții în timpul vieții traducătorului. Între 1821 și 1824, Cary a publicat o serie de articole în The London Magazine, care au fost ulterior reunite sub formă de carte sub titlul Lives of The English Poets. A publicat, de asemenea, un volum însoțitor, Lives of theFrench Poets. În 1824, Cary a publicat o traducere din The Birds of Aristophanes, celebrul dramaturg grec. În 1826 a fost numit bibliotecar asistent la British Museum, post pe care l-a ocupat timp de unsprezece ani. Cary a fost căsătorit cu Jane Ormsby timp de mai mulți ani și cuplul a avut nouă copii.

William Lucius, Jane Sophia, Henrietta, James Walter, Henry, Charles Thomas, Francis Stephen, John și Richard. În 1833, Cary s-a îmbolnăvit și i s-a acordat un concediu de șase luni pentru a se recupera. A profitat de timpul rămas pentru a călători împreună cu fiul său, Francis, la Amiens, Paris, Lyon, Aix, Nisa, Mentone, Genova, Pisa, Florența, Siena, Roma (unde a stat o lună), Napoli, Bologna, Verona, Veneția (unde a stat din nou o lună), Innsbruck, München, Nuremberg, Frankfurt, Köln, Rotterdam, Haga, Amsterdam, Bruxelles, Ghent și Bruges. În 1841 i s-a acordat o pensie din partea Coroanei de 200 pe an, obținută prin eforturile lui Samuel Rogers. Cary's Lives of the early French Poets și Lives of English Poets (from Samuel Johnson to Henry Kirke White), concepute ca o continuare a lui Johnson's Lives of the Poets, au fost publicate în formă colecționată în 1846. A fost înmormântat în Poets' Corner, Westminster Abbey.