Euthyphro

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 32 voturi.

Conținutul cărții:

Euthyphro de Platon, este un dialog socratic ale cărui evenimente au loc în săptămânile dinaintea procesului lui Socrate (399 î.Hr.), între Socrate și Euthyphro. Dialogul abordează subiecte precum semnificația pietății și a dreptății. Așa cum se întâmplă în mod obișnuit cu primele dialoguri ale lui Platon, acesta se încheie în aporie.

În acest dialog, Socrate se întâlnește cu Euthyphro în pridvorul arhonului basileus ("regele magistrat") din acea vreme. Socrate îi spune că se pregătește să meargă la tribunal împotriva acuzațiilor lui Meletus pe motiv de impietate. Euthyphro îi spune lui Socrate că el însuși se duce la tribunal pentru a-l acuza pe tatăl său că a legat în lanțuri un muncitor și l-a lăsat să moară. Acest lucru i-a provocat mânia propriei familii, care crede că tatăl său a avut dreptate. Muncitorul a ucis un coleg, ceea ce, în opinia lor, îl scutește pe tatăl său de răspundere pentru că l-a lăsat legat în șanț să moară de foame. Deoarece Euthyphro pare sigur pe sine, Socrate îi cere să definească piosul. Ajutorul său va clarifica cazul lui Socrate în sala de judecată. Dacă lui Socrate i se cere să definească pietatea, el se poate baza pur și simplu pe definiția lui Euthyphro. Acest lucru conduce însă la principala dilemă a dialogului, atunci când cei doi nu pot ajunge la o concluzie satisfăcătoare. Este ceva pios pentru că zeii îl aprobă sau zeii îl aprobă pentru că este pios? Acest final aporic a condus la una dintre cele mai lungi dezbateri teologice și metaetice din istorie.

Dialogul din Euthyphro are loc în apropierea curții archon basileus (rege magistrat), unde Socrate și Euthyphro se întâlnesc; fiecare este prezent la curte pentru audierile preliminare ale unor eventuale procese.

Euthyphro a venit să prezinte acuzații de crimă împotriva propriului său tată care, după ce l-a arestat pe unul dintre muncitorii săi (Thetes) pentru uciderea unui sclav de pe moșia familiei din insula Naxos, l-a legat și l-a aruncat într-un șanț unde a murit expus la intemperii (3e-4d) în timp ce tatăl lui Euthyphro aștepta să audă de la exegeți (cf. Legile 759d) cum să procedeze. Socrate este uimit de încrederea lui Euthyphro de a-și putea urmări în justiție propriul tată pentru acuzația gravă de omor prin imprudență, în ciuda faptului că legea ateniană permite doar rudelor celui mort să depună plângere pentru omor (Dem. 43 57). Euthyphro trece cu vederea uimirea lui Socrate, ceea ce confirmă încrederea excesivă a acestuia în propria judecată critică asupra chestiunilor religioase și etice.