Gorgias

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un dialog privind teme filosofice importante, cum ar fi natura unei vieți bune, dreptatea și rolul retoricii. Este apreciată pentru conținutul pătrunzător și relevanța sa pentru etica modernă, în timp ce este criticată pentru limbajul său arhaic și conceptele complexe.

⬤ Dialog antrenant pe teme importante ale vieții
⬤ cuprinzător și informativ
⬤ traducere și lizibilitate fără probleme
⬤ favorizează gândirea critică asupra eticii
⬤ încă relevant pentru problemele contemporane
⬤ bună introducere în metoda socratică.

⬤ Terminologia învechită o face dificilă pentru unii cititori
⬤ presupune cunoașterea prealabilă a contextelor antice
⬤ unii o consideră mai lungă decât este necesar
⬤ Idealurile socratice pot părea ipocrite.

(pe baza a 30 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Gorgias este un dialog socratic scris de Platon în jurul anului 380 î.Hr. Dialogul descrie o conversație între Socrate și un grup restrâns de sofiști (și alți invitați) la un dineu. Socrate dezbate cu sofistul care caută adevărata definiție a retoricii, încercând să identifice esența retoricii și să dezvăluie defectele oratoriei sofistice populare în Atena la acea vreme. Arta persuasiunii era considerată necesară pentru a obține avantaje politice și juridice în Atena clasică, iar retoricii se promovau ca profesori ai acestei abilități fundamentale. Unii, precum Gorgias, erau străini atrași de Atena datorită reputației sale de sofisticare intelectuală și culturală. Socrate sugerează că el este unul dintre puținii atenieni care practică adevărata politică (521d)

Dialogul începe imediat după ce Gorgias a ținut un discurs. Callicles spune că Gorgias este oaspete în casa sa și că a acceptat o audiență privată cu Socrate și cu prietenul său Chaerephon. Socrate îl convinge pe Gorgias să accepte stilul său de conversație de interogatoriu. Gorgias își identifică meseria ca fiind retorică și afirmă că ar trebui să fie numit retorician. Pe măsură ce Socrate îi pune întrebări, îl laudă pentru concizia răspunsurilor sale. Gorgias remarcă faptul că nimeni nu i-a mai adresat o întrebare nouă de mult timp, iar atunci când Socrate îl întreabă, îl asigură că este la fel de capabil să fie scurt ca și să vorbească mult (449c).

La interogatoriul lui Socrate, Gorgias recunoaște că, deși retoricii le dau oamenilor puterea cuvintelor, ei nu sunt instructori de moralitate. Gorgias nu neagă faptul că elevii săi și-ar putea folosi abilitățile în scopuri imorale (cum ar fi convingerea adunării să ia o decizie nechibzuită sau să lase un om vinovat în libertate), dar spune că profesorul nu poate fi considerat responsabil pentru acest lucru. El face un argument prin analogie: Gorgias spune că, dacă un om care a mers la școala de lupte s-a apucat să își bată părinții sau prietenii, nu i-ai trimite instructorul în exil (456d-457c). El spune că, la fel cum antrenorul își predă meseria (techne) cu bună credință și speră că elevul său își va folosi cu înțelepciune puterile fizice, retoricianul are aceeași încredere, că elevii săi nu vor abuza de puterea lor.

Socrate spune că este unul dintre acei oameni care se bucură să fie contrazis dacă greșește. El spune că preferă să fie dezaprobat decât să dezaprobe pe altcineva, deoarece este mai bine să fii tu însuți scutit de rău decât să scutești pe altcineva de rău. Gorgias, a cărui profesie este persuasiunea, este de acord că și el este genul acesta de om, care preferă să fie dezaprobat decât să dezaprobe pe altcineva. Gorgias are o singură nelămurire: se teme că cei prezenți ar putea avea ceva mai bun de făcut decât să asculte doi oameni care încearcă să se întreacă reciproc în a greși (458b-c). Compania protestează și proclamă că sunt nerăbdători să asiste la această nouă versiune a luptei intelectuale.