Lecții de suferință: Patru piese de teatru de Euripide

Recenzii ale cititorilor

Traducerile lui Anne Carson a patru dintre piesele lui Euripide sunt lăudate pentru claritatea și originalitatea lor. Criticii apreciază comentariile ei pătrunzătoare care oferă profunzime și provoacă gândirea, deși opiniile cu privire la aceste introduceri sunt mixte. Piesele sunt considerate relevante și convingătoare, în special în contextul actual. În timp ce mulți admiră stilul poetic al lui Carson și capacitatea sa de a transmite emoții umane, câțiva consideră materialele introductive ciudate sau pretențioase.

⬤ Traduceri extrem de originale și clare ale pieselor lui Euripide.
⬤ Comentarii pătrunzătoare și provocatoare.
⬤ Piesele sunt relevante și convingătoare, cu teme profunde despre emoțiile umane și destin.
⬤ Format accesibil, ușor de citit, care rezonează cu problemele contemporane.
⬤ Mulți recenzenți exprimă o admirație puternică pentru stilul de scriere și capacitatea poetică a lui Anne Carson.

⬤ Recenzii mixte privind materialele introductive; unii le consideră pompoase sau nefolositoare.
⬤ Unii cititori s-ar putea confrunta cu dificultăți de aclimatizare la drama greacă dacă nu sunt familiarizați cu ea.
⬤ Câteva recenzii exprimă dorința de a avea un context mai direct, mai degrabă decât referințe ezoterice.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Grief Lessons: Four Plays by Euripides

Conținutul cărții:

Acum în format paperback.

Euripide, ultimul dintre cei trei mari tragedieni ai Atenei antice, a atins apogeul renumelui său în timpul dezastruosului Război Peloponesiac, când Atena democratică a fost doborâtă de propriile ambiții exagerate. „Euripide”, a scris clasicistul Bernard Knox, «s-a născut pentru a nu trăi niciodată în pace cu sine însuși și pentru a împiedica restul omenirii să o facă». Piesele sale erau șocante: el demasca eroii, dezvăluindu-i ca fiind nebuni și sălbatici, și scria despre cei neputincioși - femei și copii, sclavi și barbari - pentru care tragedia nu era atât excepțională, cât nesfârșită. Piesele lui Euripide au câștigat rareori premiul întâi la marile competiții democratice ale Atenei antice, dar amestecul lor combustibil de realism și extremism a fascinat publicul din întreaga lume greacă. În ultimele zile ale războiului peloponesiac, se spune că prizonierii atenieni ținuți în captivitate în îndepărtata Sicilie și-au câștigat libertatea recitând fragmente din ultimele tragedii ale lui Euripide.

Patru dintre aceste tragedii sunt prezentate aici în noi traduceri de poeta și clasicista contemporană Anne Carson. Acestea sunt: Herakles, în care eroul se întoarce acasă pentru a-și distruge propria familie; Hekabe, a cărei acțiune se petrece după războiul troian, în care văduva lui Hektor se răzbună pe răpitorii ei greci; Hippolytos, despre dragoste și oroarea dragostei; și strania fabulă tragic-comică Alkestis, care vorbește despre un soț care aranjează ca soția sa să moară în locul lui. Volumul conține, de asemenea, scurte introduceri ale lui Carson la fiecare dintre piese, împreună cu două remarcabile eseuri de încadrare: „Tragedy: A Curious Art Form” și «Why I Wrote Two Plays About Phaidra.».