Meno

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază o reinterpretare a operelor lui Platon, în special Meno, susținând că accentul ar trebui pus pe o viață activă și curioasă, mai degrabă decât numai pe epistemologie și adevăr. Recenzentul susține că Platon ridiculizează ideea că cercetarea este inutilă și, în schimb, pledează pentru o abordare imaginativă a filosofiei, acordând prioritate teoriilor frumoase în fața dovezilor empirice.

Cartea oferă o perspectivă nouă asupra filosofiei lui Platon, subliniind importanța cercetării active și a imaginației. Ea contestă interpretările convenționale care se concentrează prea mult pe epistemologie, subliniind valoarea teoriilor frumoase și încurajând cititorii să îmbrățișeze o abordare mai îmbogățitoare a filosofiei.

Unii cititori pot considera că respingerea științei empirice și accentul pus pe teoriile imaginative sunt neconvingătoare sau excesiv de idealiste. Critica „căutătorilor de adevăr” poate părea derizorie, putând să-i îndepărteze pe cei care apreciază abordările empirice în filosofie.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Ce este virtutea? Poate fi învățată sau este înnăscută? Este posibil să cunoaștem lucruri a priori (înainte de experiență)? În acest important și influent dialog socratic, Platon abordează o mulțime de întrebări fundamentale ale filozofiei, inclusiv diferența dintre cunoașterea reală a unui lucru și simpla menținere a unei convingeri corecte despre acel lucru.

Dialogul începe atunci când Meno, un tânăr aristocrat din Tesalia, declară cu încredere că poate defini virtutea - doar pentru a fi redus în scurt timp la confuzie totală, o soartă obișnuită pentru cei care se angajează într-o dezbatere cu Socrate. Afirmația lui Meno că un concept nu poate fi definit fără cunoașterea naturii sale duce la unul dintre cele mai celebre pasaje din istoria filosofiei: Socrate afirmă doctrina reîncarnării și, punându-i sclavului lui Meno o enigmă matematică, demonstrează existența cunoașterii înnăscute.

Acest dialog scurt, dar profund, care stă la baza examinărilor ulterioare ale cunoașterii a priori, apare aici în traducerea distinsului cercetător Benjamin Jowett.