Procesul și moartea lui Socrate (The Trial and Death of Socrates): Cu o introducere de 32 de pagini, note de subsol și referințe Stephanus de F.C. Church, traducător (Aziloth Books)

Titlul original:

The Trial and Death of Socrates: With 32-page introduction, footnotes and Stephanus references by F.C. Church, translator (Aziloth Books)

Conținutul cărții:

În 399 î.Hr., Socrate a fost judecat pentru crime religioase și politice: refuzul de a recunoaște zeii Atenei, introducerea de noi zeități și coruperea tinerilor. Verdictul a fost vinovat, iar pedeapsa - moartea prin otrăvire.

Deși a crescut în "Epoca de Aur" a liberalismului și democrației din Grecia, Socrate nu a fost un democrat. Influențarea tinerilor cu ideea sa că oamenii au nevoie de îndrumare din partea înțelepților, mai degrabă decât de autoguvernare, a fost probabil percepută ca o amenințare la adresa scumpei republici ateniene. Socrate se asemăna cu un țânțar care înțeapă "calul leneș" al Atenei și făcea acest lucru cu zel, crezând că scopul său încredințat de Dumnezeu era de a demasca falsa înțelepciune ca ignoranță. Conștientizarea propriei ignoranțe era un prim pas esențial către adevărata înțelepciune sau virtute, a declarat el, subliniind că, deși și el era ignorant, știa asta. Și acesta, a susținut el, a fost motivul pentru care oracolul din Delphi a proclamat că "nu a existat niciun om mai înțelept decât Socrate". Nu este de mirare, așadar, că orgoliile au fost înțepate și s-au făcut dușmani.

Socrate nu și-a înregistrat nicio lucrare, iar unii dintre tinerii săi discipoli - Platon fiind cel mai faimos - au fost lăsați să prezinte dialogurile maestrului lor cu atenieni din toate categoriile sociale. Procesul și moartea lui Socrate este o colecție de patru astfel de dialoguri - Euthyphron, Apologia, Criton și Phaedo - care acoperă perioada de dinaintea procesului lui Socrate, prin ultimele sale zile în închisoare, până la moartea sa curajoasă. Cititorul ia contact cu metoda socratică de dezbatere cunoscută sub numele de elenchus - o formă neclintită și incisivă de interogatoriu încrucișat care implica o serie de întrebări și răspunsuri. Pentru Socrate, definițiile și argumentele raționale, silogistice, erau instrumente-cheie în discutarea și disecarea unor subiecte precum pioșenia, virtutea, nemurirea sufletului și diferența dintre bine și rău.

Un inadaptat al timpului său, Socrate a fost, fără îndoială, primul martir al libertății de exprimare din lume și unul care a transmis o moștenire durabilă de punere sub semnul întrebării a normelor societale.