Taras Bulba

Recenzii ale cititorilor

Recenzile despre „Taras Bulba” de Gogol evidențiază portretul viu al vieții cazacilor, temele profunde ale onoarei, familiei și războiului, precum și contextul istoric bogat. În timp ce traducerea lui Peter Constantine este lăudată pentru energia și acuratețea sa, opiniile cu privire la valoarea literară a povestirii variază, unii considerând-o generică în comparație cu celelalte opere ale lui Gogol. În plus, discuțiile în jurul temelor sale dezvăluie complexități legate de naționalism, violență și reprezentări culturale, reflectând asupra problemelor contemporane din Ucraina.

⬤ Traducere captivantă realizată de Peter Constantine, care aduce energie textului.
⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra culturii cazacilor și a istoriei Ucrainei.
⬤ Comparațiile cu literatura epică îi evidențiază semnificația literară.
⬤ Imaginile vii și povestirea atrag cititorii în modul de viață al cazacilor.
⬤ Nuvela stârnește interesul pentru discuțiile politice și culturale contemporane.

⬤ Unii cititori consideră că personajele sunt subdezvoltate și generice în comparație cu alte opere ale lui Gogol.
⬤ Criticile privind jingoismul și descrierea violenței ridică probleme de ordin moral.
⬤ Portretul anumitor grupuri etnice a fost descris ca fiind tulburător și poate fi considerat antisemit.
⬤ Recenzii mixte privind coerența intrigii și motivațiile personajelor.
⬤ Diferitele ediții pot fi slab produse sau lipsite de credite de traducere corespunzătoare.

(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Prima traducere nouă în patruzeci de ani

Plasată undeva între mijlocul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, povestea epică a lui Gogol relatează atât o revoltă sângeroasă a cazacilor împotriva polonezilor (condusă de îndrăznețul Taras Bulba din mitologia populară ucraineană), cât și procesele celor doi fii ai lui Taras Bulba.

După cum scrie Robert Kaplan în introducere, „Taras Bulba ) are o savoare kiplingiană... care o face o plăcere să o citești, dar în centrul temei sale se află o violență negrăită, de o răutate întunecată, care depășește cu mult orice a atins Kipling vreodată. Avem nevoie de mai multe lucrări precum Taras Bulba pentru a înțelege mai bine izvoarele emoționale ale amenințării cu care ne confruntăm astăzi în locuri precum Orientul Mijlociu și Asia Centrală”. Iar criticul John Cournos a remarcat: „Un indiciu al întregului realism rusesc poate fi găsit în observația unui critic rus despre Gogol: «Rareori natura a creat un om atât de romantic în înclinație, dar atât de magistral în portretizarea a tot ceea ce este neromantic în viață». Dar această afirmație nu acoperă întregul teren, deoarece este ușor de văzut în aproape toate operele lui Gogol „sufletul său de cazac liber” încercând să străpungă cochilia sordidului zilelor noastre ca un demon antic, în esență dionisiac. Astfel că operele sale, oricât de fidele ar fi vieții noastre, sunt în același timp un reproș, un protest și o provocare, chemând mereu la bucurie, la bucuria antică, care nu mai este printre noi. Și au toată bucuria și tristețea cântecelor ucrainene pe care le-a iubit atât de mult.”.