Timaeus și Critias

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază faptul că traducerile lui Richard Lee din „Timeu” și „Critias” ale lui Platon oferă o perspectivă valoroasă asupra filosofiei antice și a narațiunilor din jurul Atlantidei și Atenei. În timp ce unii cititori apreciază profunzimea academică și explorările filosofice, alții critică cartea pentru lungimea sa, lipsa de exhaustivitate și anumite probleme de publicare.

⬤ captivantă și informativă
⬤ traducere excelentă realizată de Penguin
⬤ valoroasă pentru studenții de filosofie și istorie antică
⬤ conține discuții interesante despre Atlantida și Atena antică
⬤ lăudată pentru claritatea ideilor lui Platon
⬤ potrivită pentru contextul academic
⬤ mulți găsesc subiectul fascinant.

⬤ Unii cititori consideră că narațiunea este seacă sau lungă
⬤ probleme cu exemplarele fizice (pagini sigilate, subliniate)
⬤ lipsa numerelor liniilor Stephanus și a glosarului o face mai puțin utilă pentru un studiu serios
⬤ unii consideră că cartea nu satisface așteptările cu privire la conținutul despre Atlantida în mod specific.

(pe baza a 56 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Timaeus and Critias

Conținutul cărții:

Două dialoguri târzii ale lui Platon, concepute pentru a face parte dintr-o trilogie pe care filozoful nu a terminat-o, „Timeu” și „Critice” folosesc câțiva oameni aleși pentru a teoretiza despre lumea naturală și pentru a spune o poveste despre orașul pierdut Atlantida.

„Timeu” este un tratat, scris sub forma unui dialog socratic în anul 360 î.Hr. și care speculează asupra naturii lumii fizice, a scopului universului, a proprietăților universului, a creării sufletului lumii, a elementelor și a raportului de aur.

Este urmat de dialogul „Critias”, care relatează povestea puternicului regat insular al Atlantidei. Deși oamenii sunt urmașii unui zeu, natura lor umană începe să-i corupă. Aceștia încearcă să cucerească Atena, dar eșuează din cauza societății bine ordonate a atenienilor.

Totuși, chiar când Zeus începe să decreteze pedeapsa lor, lucrarea incompletă se încheie. Deși nu există, această pereche de dialoguri este, în mod clar, scrierea unei minți strălucite care își punea și lua în considerare idei creative.