Florile răului și Paris Spleen (cu o introducere de James Huneker)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile prezintă o viziune mixtă asupra ediției traduse a operelor lui Baudelaire, unii lăudând aspectele estetice și tematice, în timp ce alții critică fidelitatea traducerilor.

Ediția este considerată frumoasă și evidențiază operele semnificative ale lui Baudelaire. Traducerile surprind lirismul și spiritul poeziei lui Baudelaire, permițând cititorilor să aprecieze nuanțele stilului său. Unele recenzii laudă decadența și fantezia pe care le evocă traducerile, sugerând că acestea aduc o experiență de lectură plăcută.

Criticii susțin că traducerile denaturează intenția și sensul lui Baudelaire, oferind un vocabular stângaci sau inadecvat. Exemple specifice indică interpretări eronate semnificative care ar putea induce în eroare cititorii nefamiliarizați cu originalul francez. Unii consideră că traducerilor le lipsește calitatea poetică și nu fac dreptate operei lui Baudelaire.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Flowers of Evil and Paris Spleen (with an Introduction by James Huneker)

Conținutul cărții:

La publicarea sa originală, în 1857, "Les Fleurs du Mal" sau "Florile răului", de Charles Baudelaire, a fost implicată într-o controversă. La o lună de la publicare, autoritățile franceze au intentat o acțiune împotriva autorului și a editorului cărții, susținând că lucrarea reprezintă o insultă la adresa decenței publice.

În cele din urmă, instanțele franceze vor recunoaște meritul literar al operei lui Baudelaire, dar au dispus ca șase poeme în special să fie interzise de la publicarea ulterioară. În această ediție reproducem ediția din 1861 împreună cu cele șase poeme cenzurate. De asemenea, în acest volum este inclusă și colecția de 51 de poeme în proză scurtă a lui Charles Baudelaire intitulată "Paris Spleen", care a fost publicată postum în 1869.

Inspirat de "Gaspard de la Nuit - Fantaisies la mani re de Rembrandt et de Callot" sau "Gaspard of the Night - Fantasies in the Manner of Rembrandt and Callot" de Aloysius Bertrand, Baudelaire a remarcat că a citit opera lui Bertrand de cel puțin douăzeci de ori pentru a începe "Paris Spleen". " Un comentariu despre viața contemporană pariziană, Baudelaire a remarcat despre opera sa că "Acestea sunt din nou florile răului, dar cu mai multă libertate, mult mai multe detalii și mult mai multă batjocură.

" Bogate în simbolism, aceste opere sunt considerate, pe bună dreptate, clasice ale mișcării literare moderniste. Această ediție este tipărită pe hârtie premium fără acid și include o introducere de James Huneker.