Paris Spleen

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Marea cărticică de poetică arzătoare” de Charles Baudelaire oferă o apreciere profundă a poeziei în proză din cuprins, subliniind relevanța acesteia și experiența puternică pe care o oferă. Cititorii remarcă calitatea meditativă și complexitatea acesteia, în timp ce unii menționează provocări datorate limbajului și temelor dense. În general, cartea este celebrată pentru meritele sale artistice și pentru perspectivele sale atemporale asupra vieții urbane și a experienței umane.

Oferă perspective profunde și o experiență poetică frumoasă.

Implică cititorii într-un rol contemplativ și activ.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

În anii 1850, Parisul antic și cel haussmannian se ciocnesc, dând naștere unei disjuncții violente. În acel moment, se naște un alt prezent, o nouă istorie, precum poetul lui Baudelaire care își abandonează liber aureola pe macadam. Coroana de lauri a fost aruncată.

Poetul pastoral este mort.

Poezia lirică clasică este moartă. S-a născut poetul condus de aburi, iluminat cu gaz, încărcat electric. "Retrageți-vă Muză academică", poruncește Baudelaire, "nu-mi pasă de bătrânul ăla bâlbâit.".

Cu Paris Spleen, ne îndreptăm spre un nou ritm, un ritm născut din ritmul, viteza și realitatea unei metropole nemaivăzute sau experimentate până acum. Este ritmul străzii, al ochiului rapid, al simțurilor supraîncărcate și al hiperpercepției, al ziarelor și al dispozitivelor optice. Viața lui Baudelaire coincide cu nașterea esențială a unor noi forme de tehnologie, inclusiv a locomotivelor cu aburi, a luminii cu gaz și a electricității, ca să nu mai vorbim de mașina de scris și de Daguerrotip. Dandy-ul vede și se mișcă cu viteza luminii. Viața sa este una trăită în mijlocul iluminării, mecanicii și simulacrelor.

Parisul lui Baudelaire este un loc al experienței, o metropolă care generează realități unice și particulare, un caleidoscop de viziuni și o oglindă a societăților alternative. Grantul poemelor sale nu este Grecia antică sau Renașterea. Așa cum afirmă în așa-numita prefață la Paris Spleen, mai ales din frecventarea marilor orașe, din răscrucea nenumăratelor lor relații, s-a născut idealul obsedant al poemului în proză. Fl neurul nostru rătăcește iute printre mulțimi, în contact, dar anonim, extrăgând din oraș material pentru a-și făuri noua ars poetica, ca un artist al bricolajului.

Viitorul este invocat. Strada este noul Olimp.

Orașul fantasmagoric este o mare prostituată al cărei farmec infernal îl întinerește continuu pe poet. Luceafărul ironic și infernal este totemul noii ere: era disonanței, era paradisurilor artificiale. "Te iubesc, capitală infamă", exultă poetul.

Iată Paris Spleen, o invitație la călătorie, pentru ca întregul Paris al lui Baudelaire să intre în carnea noastră și să ne contamineze, dacă splina noastră o poate suporta.