Tristia. Ex Ponto

Recenzii ale cititorilor

Colecția de opere târzii ale lui Ovidiu, în special „Tristia” și „Ex Ponto”, oferă o privire intimă asupra vieții poetului în timpul exilului său, marcată de emoții profund simțite și de poezie confesivă. Deși celebre pentru onestitatea și calitatea lor lirică, poemele sunt criticate și pentru subiectul lor repetitiv și melancolic, reflectând tristețea lui Ovidiu și dorința de reconciliere cu împăratul Augustus.

⬤ Oferă o legătură emoțională profundă cu viața și experiențele lui Ovidiu în timpul exilului său.
⬤ Reprezintă o latură semnificativă și personală a poeziei lui Ovidiu, comparată cu stilul confesional.
⬤ Reprezintă un document istoric valoros și o perspectivă asupra caracterului lui Ovidiu și a influenței sale literare.
⬤ Poemele sunt bine lucrate și demonstrează priceperea tehnică a lui Ovidiu.
⬤ Ediția Loeb oferă traduceri accesibile alături de textul latin original.

⬤ Subiectul este adesea perceput ca monoton, deprimant și repetitiv.
⬤ Unii cititori pot considera că lingușeala ocazională și expresiile prea sentimentale sunt molipsitoare.
⬤ Cartea a sosit deteriorată, afectând experiența de lectură.
⬤ O parte din umorul și ironia din poezii ar putea fi ratate dacă nu sunt abordate cu o înțelegere adecvată a contextului.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Ovidiu (Publius Ovidius Naso, 43 î.Hr.-17 d.Hr.), născut la Sulmo, a studiat retorica și dreptul la Roma. Mai târziu, a făcut acolo servicii publice considerabile, iar în rest s-a dedicat poeziei și societății. Celebru la început, l-a ofensat pe împăratul Augustus prin opera sa Ars Amatoria și a fost alungat din cauza acestei opere și a unui alt motiv necunoscut nouă, locuind în orașul rece și primitiv Tomis de la Marea Neagră. A continuat să scrie poezii, un om blând, ducând o viață cumpătată. A murit în exil.

Principalele opere ale lui Ovidiu care au supraviețuit sunt Metamorfozele, o sursă de inspirație pentru artiști și poeți, inclusiv Chaucer și Shakespeare; Fasti, o tratare poetică a anului roman, din care Ovidiu a terminat doar jumătate; Amores, poeme de dragoste; Ars Amatoria, fără morală, dar inteligentă și în unele părți frumoasă; Heroides, scrisori de dragoste fictive ale unor femei legendare către soți absenți; și operele sumbre scrise în exil: Tristia, apeluri către persoane, inclusiv soția sa și împăratul; și Epistulae ex Ponto similare. Poezia a venit în mod natural la Ovidiu, care în cele mai bune momente ale sale este viu, grafic și lucid.

Ediția Loeb Classical Library a lui Ovidiu este în șase volume.