Elegii din Duino

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă „Elegii din Duino” de Rainer Maria Rilke, prezentând teme profunde ale iubirii, vieții și identității prin expresii poetice unice. În timp ce unii cititori laudă frumusețea și profunzimea emoțională a operei, alții critică traducerea pentru simplificarea nuanțelor textului original.

Cititorii apreciază temele profunde și frumoase ale poeziei, oportunitatea de a explora idei complexe despre iubire și existență, precum și calitatea melodică a traducerii. Unii consideră că traducerea rezonează bine cu publicul modern, reflectând eficient gândurile lui Rilke.

Criticii deplâng faptul că traducerea pierde nuanța și structura originală a operei lui Rilke, considerând-o incomodă și artificială. Unii și-au exprimat frustrarea cu privire la engleza americană colocvială a traducerii și la împărțirea textului în linii triadice, care, în opinia lor, diminuează impactul poeziei originale.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Duino Elegies

Conținutul cărții:

Avem o imagine minunată, aproape legendară, a circumstanțelor în care a început compunerea acestui mare poem.

Rilke era cazat la un castel (Duino) pe mare, lângă Trieste. Într-o dimineață, a ieșit pe creneluri și a coborât până la locul unde stâncile cădeau brusc în mare.

Din vântul care sufla cu mare putere, lui Rilke i s-a părut că aude o voce: Wer, wenn ich schriee, horte mich denn aus der Engel Ordnungen? (Dacă aș striga, cine m-ar auzi acolo sus, printre ordinele angelice? ). A scris aceste cuvinte, începutul primei Elegii Duino, în caietul său, apoi a intrat în casă pentru a continua ceea ce avea să fie opera sa majoră și una dintre capodoperele literare ale secolului.