Iliada

Recenzii ale cititorilor

Recenzile cărții evidențiază un amestec de satisfacție și dezamăgire față de diferitele traduceri ale „Iliadei”, subliniind în special punctele forte ale traducerii Lattimore pentru fidelitatea sa față de textul original și lăudând alte traduceri pentru accesibilitate și plăcere. Unii cititori s-au confruntat cu probleme legate de edițiile nepotrivite și versiunile prescurtate.

⬤ Mulți recenzenți apreciază traducerea lui Lattimore pentru precizia sa academică și limbajul natural.
⬤ Diversele traduceri satisfac gusturi diferite, unele fiind mai accesibile și modernizate, ceea ce ajută cititorii să se conecteze la material.
⬤ Versiunile audio sunt evidențiate ca o modalitate benefică de a experimenta textul, naratorii buni fiind menționați pozitiv.
⬤ Cartea este descrisă ca fiind atemporală, frumos ambalată și o lectură esențială pentru înțelegerea culturii grecești.

⬤ Au existat plângeri cu privire la primirea unor ediții incorecte sau nepotrivite ale cărții.
⬤ Unele traduceri, în special cea a lui Lattimore, pot părea seci sau lipsite de implicare emoțională pentru cititorii ocazionali.
⬤ O recenzie a criticat o versiune audio pentru că era foarte prescurtată, conținând doar anumite capitole.
⬤ Discursul unor naratori a fost descris ca monoton, ceea ce duce la dificultăți în menținerea concentrării.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Iliad

Conținutul cărții:

Iliada este cea mai veche operă a literaturii occidentale și, împreună cu Odiseea, este izvorul unei mari părți a culturii occidentale. Începe.

"Cântă, zeiță, mânia lui Ahile, fiul lui Peleus, / și devastarea ei".

Iliada descrie devastarea dezlănțuită de furia lui Ahile, înghițind soldați și civili, eroi și lași, conducători și sclavi și chiar femei și copii. Este povestea unor eroi de o mândrie imensă și de o forță animalică care acționează în elementul lor. Dar este mult mai mult decât o mare epopee de război.

Homer creează personaje umane complexe. O pereche de greci și troieni, Diomede și Glaucus, se întâlnesc pe câmpul de luptă, dar, dându-și seama că au o legătură ancestrală, fac schimb de conversații și armuri, mai degrabă decât de batjocuri și lovituri. Regele Priam sărută mâinile lui Ahile, spunând: "Am îndurat ceea ce nimeni pe pământ nu a îndurat. Am sărutat mâinile celui care mi-a ucis fiul", un act care provoacă o profundă simpatie în Ahile, care, la rândul său, returnează trupul eroicului Hector, pe care îl profanase. Aproape invincibilul Ajax se luptă să aleagă între gloria eroică de pe câmpul de luptă și binecuvântarea de a se întoarce în țara iubită a părinților săi. Iliada este povestea Războiului Troian, dar mult mai mult: are multe scene tandre, critică ideea de erou și examinează rolul zeilor în istorie.

Homer a fost numit de Platon "învățătorul întregii Grecii" și "conducătorul culturii grecești". Într-adevăr, în epoca clasică, grecii considerau Iliada și Odiseea mult mai mult decât opere literare; ei le știau pe de rost și le apreciau ca simboluri ale unității și eroismului elen, dar și ca surse de instruire morală și chiar practică. Operele lui Homer au fost studiate, citate și traduse în fiecare colț al Europei, iar influența sa asupra imaginației occidentale este imensă.

Această ediție în proză a fost tradusă de Samuel Butler, autorul englez iconoclast al romanului satiric utopic Erewhon și al romanului semi-autobiografic The Way of All Flesh. Acesta din urmă a fost publicat postum, deoarece i-a fost teamă să îl publice în timpul vieții.